Page 8 - 1906-19-20
P. 8

406                        LUCEAFĂRUL               Nrul 19-20, 1906.
            »Ce  să-î  faci,  toţi  meşteri-s  aşa«  spuneau  bă-   părea  de  multe-orî,  cînd  lucra  Ia  sicrie  că-şî
            trîniî, şi nu le era jale de loc de patima lui.  pregăteşte  luî  locuinţa  aceasta  de  scîndurî,
             Sicriele  le  lucra  însă  acasă  la  el.  Aci-î   şi-atuncî  se  înduioşa  şi  maî  tare,  şi  prin  cîn-
            aduceau  creştinii  scîndurile,  ş’o  litră  de  vinars   tecul  rozător  al  firezuluî  şi  ţiuitul  cuelor  ce
            pentru  odihna  răposatului.  Şi  litra  aceasta   intrau  in  scîndură,  Partenie  spunea  frînturî  din
            trebuia  beută  întîi,  să  fi  ştiut  bine  că  nu  maî   slujba  morţilor.  »Rătăeit-am  ca  o  oaie  perdută,...
            stă  cu  Iova  lui  nici  un  ceas.  Şi  cînd  se  apuca   odihneşte  Doamne  pe  robul  tău,  unde-s  împăraţii
            de  lucru  îşi  făcea  o  cruce  largă  şi  suspina  în­  şi  săracii,  că  pămînt  sîntem  şi  ’n  pămînt  mergem,
            duioşat  pînă  la  lacrimi.  Copiii  se  feriaiî  de-o-   în  veci  pomenirea  luî«.  Apoi  se  aşeza  pe  sicriu
            parte  şi-l  lăsaţi  pe  meşter  să  reteze  scîndurile,   şi  cînta,  înecîndu-se,  din  versul  morţilor,  cum
            să  bată  cuile,  tînguindu-se  ca  vaî  de  capul  lui.   auzise pe diacul:
            în  clipe  de-acestea  îşi  vedea  toată  nemernicia   Moaite-moarte nemiloasă
            lui,  şi  blăstăma  ceasul  în  care  a  beut  cel  dintîî   Aî venit la asta casă
            păhărel  de  vinars.  Auzia  de  tot  aproape,  ca  la   Să ne maî răpeşti din lume
            ureche, vorbele tată-so: »Partenie dragă, tu al  Un om harnic de bun nume.
            0  măestrie  bună,  poţi  să  trăeştî  în  lumea  asta,
            numai  să  te  fereşti  de  vinars  altcum  ca  de   Apoi trecînd într’alt vers de morţi:
            dracul.«  Şi  tot  la  ureche,  auzia  glasul  răguşit   Ilertică tu te numeşti
                                                     Pe mulţi tineri îi răpeşti
            al  popii  cel  bătrînd  ce-î  zise  odată:  »Mă  pe
                                                     Şi ’n pămînt îi putrezeşti.
            tine  te-a  prins  în  gliiară  necuratul  şi  te  duce,
            s’o şti tu dela mine, că te duce.« Lui Partenie  Femeia-1  lăsa  să  înnoate  în  apele  lui,  căci
            1  se  învăluiafi  în  închipuirea  bolnavă  muncile   azi  era  convinsă  că  nu  va  mai  bea  Partenie.
            din  iad,  chipul  popii  cel  bătrîn  şi  a  tată-so,  şi   Acesta  după  ce-şî  isprăvia  lucrul,  —  căci  lucra
            un  fior  rece  îl  tăia  din  creştet  pînă  ’n  tălpi.  I  se  şi beat ca şi treaz, maî ales la sicrie, — venia




























                                Congresul pentru apărarea proprietăţii literare.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13