Page 11 - 1908-03

Nml 3, 1908 LUCEAFiltlL 43

Cărbunarii din Elimba.

La Litora, marea face un neg, unde vântu­ departe, o jumătate zi de mers cu asinul, în
rile tac, apele dorm, iar corăbiile par nişte uriaşe jurul caselor cărbunarilor.
stânci albe, încremenite de veacuri pe luciul marii. Aci, năvala muntelui e mai potolită. Tot mai
De aci, Olimpul se îndoaie în maluri sterpe, găseşti şesuri largi, răsfăţate pe spinarea vr’unei
se fârămiceşte în colţuri ascuţite şi urcând spre stânci uriaşe, povârnişuri line, cărări domoale,
culmile cerului, înţeapă văzduhul cu brazii săi şi adeseori vei auzi gâlgâitul izvoarelor, sau
înalţi, atârnaţi murmurul gâr-
de grumazii liţelor ce se
stâncilor,cu vâr­ pierd în cine ştie
furile colţuroase ce gură de sub
ale prăpăstiilor, pământ.
cu stâncile sale Răsleţite prin­
drepte, gata să tre fagii mărunţi,
se desprindă din colibele cărbu­
trupul muntelui narilor îşi duh­
şi să se prăbu­ nesc necontenit
şească deasupra fumul, cătră
satului din vale. cerul posomorit
La Litora so­ şi revarsă parcă,
sesc corăbiile un pic de viaţă,
ce-au eutreerat in uriaşa ador­
Archipelagul şi mire a întregii
au poposit dea- firi.
lungul porturi­ Glasuri calde
lor din Anatolia; sparg adeseori
sosesc uneori tăcerea de ghia-
vapoare noi, ce ţă, îndemnări
seabatdindrum, grăbite, frânturi
ca să-şi încarce de cântec sau
pimniţele nesă­ zgomotul butu­
ţioase, cu căr­ rugilor ce se
buni făuriţi în prăvălesc în pră­
scorburile Olim- păstiile albe.
Boutet de Monvel: La »coeodette*!
pului, cu butu­ Uneori, văile
rugi desgropate din locuri unde odinioară creş­ vuiesc prelung, — semn că undeva, departe,
teau păduri nepătrunse, cu peşti dulci, vânaţi s’a prăbuşit vr’o cocoaşă de zăpadă, vr’o stâncă
în larg de pescarii Greci şi cu ţesături lucrate de ghiaţă — şi atunci, o tresărire de teamă
de mânile dibace ale fetelor. trece prin piepturile vietăţilor din munte, catârii
Satul e ghemuit la poala Olimpului, casele se cutremură ca de o presimţire tristă, glasuri
sunt lipite, crescute parcă din talpa falnicului înăbuşite se stârnesc în colibe, jumătăţi de vorbe
munte, iar în faţa lui, un câmp de nisip, ce se înmărmuresc pe buze — şi liniştea coboară iar,
îneacă în mare, îl leagă cu neţărmuritul. alungând ceaţa din ochi, norii de pe frunţi.
Cărări şerpuitoare, ascunse vara de îngrămă­
direa buruienilor şi iarna de învălişul zăpezii, Ninsese toată ziua. Ninsese potolit, ca o po­
cotesc la spatele satului, printre nişte pomi veste bătrânească ce curge domoală, blândă, ador­
strâmbi şi târându-se la picioarele stâncilor, is- mitoare.
bucnesc in inima muntelui, de unde [se pierd Pe inserat, o rătăcire de vânt se abătu pe