Page 11 - 1908-03
P. 11

Nml 3, 1908                LUCEAFiltlL                       43

                          Cărbunarii din Elimba.

       La  Litora,  marea  face  un  neg,  unde  vântu­  departe,  o  jumătate  zi  de  mers  cu  asinul,  în
      rile  tac,  apele  dorm,  iar  corăbiile  par  nişte  uriaşe   jurul caselor cărbunarilor.
     stânci albe, încremenite de veacuri pe luciul marii.  Aci,  năvala  muntelui  e  mai  potolită.  Tot  mai
       De  aci,  Olimpul  se  îndoaie  în  maluri  sterpe,   găseşti  şesuri  largi,  răsfăţate  pe  spinarea  vr’unei
     se  fârămiceşte  în  colţuri  ascuţite  şi  urcând  spre   stânci  uriaşe,  povârnişuri  line,  cărări  domoale,
     culmile  cerului,  înţeapă  văzduhul  cu  brazii  săi   şi  adeseori  vei  auzi  gâlgâitul  izvoarelor,  sau
      înalţi,   atârnaţi                                     murmurul  gâr-
       de  grumazii                                          liţelor  ce  se
     stâncilor,cu vâr­                                       pierd în cine ştie
      furile  colţuroase                                     ce  gură  de  sub
     ale  prăpăstiilor,                                      pământ.
     cu  stâncile  sale                                       Răsleţite prin­
     drepte,  gata  să                                       tre fagii mărunţi,
     se desprindă din                                        colibele  cărbu­
     trupul  muntelui                                        narilor  îşi  duh­
     şi  să  se  prăbu­                                      nesc  necontenit
      şească  deasupra                                       fumul,  cătră
     satului din vale.                                       cerul  posomorit
       La Litora so­                                         şi revarsă parcă,
      sesc  corăbiile                                        un  pic  de  viaţă,
     ce-au  eutreerat                                        in  uriaşa  ador­
      Archipelagul  şi                                       mire  a  întregii
      au  poposit  dea-                                      firi.
      lungul  porturi­                                        Glasuri  calde
      lor din Anatolia;                                      sparg  adeseori
      sosesc  uneori                                         tăcerea  de  ghia-
      vapoare  noi,  ce                                      ţă,  îndemnări
      seabatdindrum,                                         grăbite,  frânturi
      ca  să-şi  încarce                                     de  cântec  sau
      pimniţele  nesă­                                       zgomotul  butu­
      ţioase,  cu  căr­                                      rugilor  ce  se
      buni  făuriţi  în                                      prăvălesc în pră­
      scorburile  Olim-                                      păstiile  albe.
                             Boutet de Monvel: La »coeodette*!
      pului,  cu  butu­                                       Uneori,  văile
      rugi  desgropate  din  locuri  unde  odinioară  creş­  vuiesc  prelung,  —  semn  că  undeva,  departe,
      teau  păduri  nepătrunse,  cu  peşti  dulci,  vânaţi   s’a  prăbuşit  vr’o  cocoaşă  de  zăpadă,  vr’o  stâncă
      în  larg  de  pescarii  Greci  şi  cu  ţesături  lucrate   de  ghiaţă  —  şi  atunci,  o  tresărire  de  teamă
      de mânile dibace ale fetelor.    trece  prin  piepturile  vietăţilor  din  munte,  catârii
       Satul  e  ghemuit  la  poala  Olimpului,  casele   se  cutremură  ca  de  o  presimţire  tristă,  glasuri
     sunt  lipite,  crescute  parcă  din  talpa  falnicului   înăbuşite  se  stârnesc  în  colibe,  jumătăţi  de  vorbe
     munte,  iar  în  faţa  lui,  un  câmp  de  nisip,  ce  se   înmărmuresc  pe  buze  —  şi  liniştea  coboară  iar,
     îneacă în mare, îl leagă cu neţărmuritul.  alungând ceaţa din ochi, norii de pe frunţi.
       Cărări  şerpuitoare,  ascunse  vara  de  îngrămă­
      direa  buruienilor  şi  iarna  de  învălişul  zăpezii,   Ninsese  toată  ziua.  Ninsese  potolit,  ca  o  po­
     cotesc  la  spatele  satului,  printre  nişte  pomi   veste bătrânească ce curge domoală, blândă, ador­
      strâmbi  şi  târându-se  la  picioarele  stâncilor,  is-   mitoare.
      bucnesc  in  inima  muntelui,  de  unde  [se  pierd  Pe  inserat,  o  rătăcire  de  vânt  se  abătu  pe
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16