Page 18 - 1908-06
P. 18

130                                 LUCEA FĂ HUI.                        Nrul 6, 1908.

                 Pe  urmă  îşi  aduc  aminte  cum,  după  sfârşitul   La  ridicarea  cortinei  pentru  actul  al  lli-lea,
               tragic  al  părinţilor  lor,  au  fugit  în  lume,  dc   vedem,  deja  in  toiul  ei.  adunarea  directorilor  de
               teamă  ca  oamenii,  văzând  u-i,  ar  putea  să  vor­  fabrici,  care  se  ţine  într’o  mare  sală,  decorată  ca
               bească  rău  de  tatăl  şi  de  mama  lor,  pe  cari  nu   pentru o festivitate, in castelul lui Holger.
               i-au înţeles.                                  Cele  dintâi  scene  ale  acestui  act  formează  o
                 In  sfârşit,  îşi  reamintesc  cum  au  ajuns  aici.   paralelă  cu  scena  preoţilor  din  partea  primă  a
               Lui,  din  toate,  nu  i-a  rămas  decât  dorul  de  ne­  dramei  şi  sunt,  ca  şi  aceea,  un  cap  de  operă  de
               mărginire :                                  psihologie a vieţii parlamentare.
                 »Ştii, Rafilo, uneori mă simţea şi când aş ti purtat   Aici  asistăm  la  o  discuţie  despre  chestiunea
               de aripi. Nu mai văd hotare! Aş trece peste toate !  socială,  care  se  încinge  in  jurul  planului  de
                 Rafila. Dar moartea pune hotar, Ilie.     organizare a proprietarilor, propus de Holger.
                 Mie. Nu şi peste ea, toc m a i peste ea.     Unul  după  altul  se  perândă  la  tribună  diferite
                 Rajila. Ce vrei să zici ?                 tipuri  de  oratori  parlamentari,  admirabil  prinse:
                 Mie.  Că  tot  ce  vrem  să  trăiască,  trebue  să   Reacţionarul  mărginit;  omul  progresului  cu  capul
               treacă prin moarte.                         clar  şi  vorba  logică,  întâmpinând  cu  satiră  si­
                 Rajila. Prin moarte?                      gură  întreruperile  stupide  sau  obraznice;  ora­
                 Mie.  Dacă  vrei  să  trăiască  ceva,  jertfeşte-te   torul  caraghios,  grav  şi  abstract;  oratorul  sincer,
               tu!  Legea  creştină  şi-a  primit  viaţa  dela  cruce.   serios,  convins,  care  ar  vrea  să  convingă  şi  pe
               Patria  dela  cei  căzuţi  în  războaie.  Nu  este  altă   ceialalţi  şi  e  întâmpinat,  fireşte,  dela  început  cu
              înoire decât cea prin moarte.                strigătul: să votam !
                 Rafila.  Şi  asta  vrei  s’o  aplici  aici  ?  Vrei  ca   Din  vorbirea  acestuia  nu  ne  putem  opri  să
              muncitorii să moară pentru cauza lor?        nu cităm o parte:
                 Mie.  De-ar  ti  ei  in  stare,  cauza  lor  ar  ti  mân­  »Timpul  cel  nou,  starea  cea  nouă  de  lucruri,
               tuită! Izbânda ar ti atunci a lor.          care  o  să  vie,  —  ori  vrem  ori  nu  vrem,  —
                 Rafila. Aşadar revoluţie?                 consistă  tocmai  în  aceea  că  nu  va  mai  fi  nici
                 Mie. Muncitorii şi revoluţie?! Doamne...  bogăţie  mare  nici  sărăcie  mare;  căci  există  o
                 Rafila. Nu este decât un s i n g u r  fel de muncă,   stare  mijlocie  între  aceste  două  şi  tocmai  aceea
               Ilie: Pilda. Pilda cea bună.                va  veni.  Şi  cu  cât  ne  apropiem  de  ea,  cu  atâta
                 Mie (întorcându-şi faţa dela ea). De-ai şti ce ade­  scad  şi  viţiile  pe  cari  le  produce  bogăţia  şi
               vărat  vorbeşti!  (Cătrăea).  Da,  să-i  înveţi  a  trece   sărăcia.
              peste orice hotare, înţelegi ? Să le dai o pildă!  Aceasta  ar  trebui  s’o  înţelegem  din  vreme;
                 .  ..  Întâi  unul,  apoi  fl  doilea.  Oare  n’a  început   atunci am evita multele ciocniri aşa de grozave.
              aşa ? Apoi vin zece, apoi o sută şi în sfârşit omie.   U  n u l   dintre  antevorbitori  a  zis  că,  în  noi,
              Trebue să fie mii până să se urnească milioanele.  este  ceva  peste  putere.  Da,  şi  eu  sunt  de  această
                ...  întâi  Ioan,  apoi  Isus,  apoi  cei  doisprezece,   părere,  oricare  ar  fi  cauza.  Dovezi  serioase  pentru
              apoi  cei  şaptezeci,  apoi  sutele,  miile  cele  multe   aceasta  sunt,  în  ochii  mei,  uriaşele  sarcini  pentru
              şi apoi oricine.                             războiu,  înspăimântătoarele  bugete  de  stat,  risipa
                ...Altă  c a l e   n u   este!  De  ce?  Fiindcă  numai   vieţii  particulare.  Ducem  un  traiu  peste  puteri.
              aceluia se crede care se jertfeşte ...       Fără  de  aceasta,  anarhismul  ar  fi  un  lucru  cu
                . .. Dacă vine un glas de d i n c o 1 o de moarte,   neputinţă.
              toţi  ascultă!  Acolo  se  întăreşte  sunetul  oricărui   Lipsa  oricărui  simţ  de  răspundere  şi  cinismul
              cuvânt,  căci  acolo  e  un  ecou  atât  de  puternic.   cu  care  bogaţii  risipesc  milioane,  ca  şi  când
              Cei  mari  cari  vor  să  fie  ascultaţi,  trebue  să   n’ar  mai  fi  nimeni  în  ţară  decât  ei  înşişi  şi  ceice
              treacă  întâi  acolo.  Acolo  e  înălţată  tribuna  vieţii;   le  ajută  ca  să  petreacă,  —  iată  un  anarhism  tot
              de  acolo  se  vestesc  legile  vieţii,  aşa  că  s’aude   atât  de  brutal  şi  o  nesocotire  a  legilor  dumne-
              peste toată lumea«.                          zeeşti  şi  omeneşti.  Prin  acestea  ei  dau  celorlalţi
                Aceasta  este  »religia  martiriului*,  despre  care   lozinca: »Fă şi tu tot ce vrei« !
              Ilie  zice  că  »dacă  te-a  cuprins  odată,  nu  mai   »Şi literatura bogaţilor,aşa zisa literatură a celor
              vrei să ştii de alta«.                       luminaţi  —  dacă  e  de  aceeaşi  natură,  dacă  pre­
                                    *                      dică numai individualismul fără frâu, dacă trage
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23