Page 17 - 1908-06
P. 17

Nrul 6 r  1908.             LUCEAFĂRUL                       129
        care  le  produce  sărăcia,  Bjornson  o  ştie  zu­  Dar  Holger  ii  respinge.  El  vorbeşte  acum
        grăvi  in  colorile  cele  mai  vii.  Cartierul  lor  este   în  numele  tuturor  proprietarilor  de  fabrici  din
        într’o  veche  albie  adâncă  de  râu,  al  cărui   oraş,  pe  cari  vrea  să-i  organizeze  într’o  societate
        curs  l-au  abătut  când  au  descoperit  bogăţia   de  apărare  a  intereselor  lor.  El  sperează  că  va
        ascunsă  în  munţi,  de  amândouă  părţile  râului.   putea  face  să  intre  în  această  organizaţie  pro­
        Din  munca  minerilor  s’a  clădit  oraşul  cel  mare.   prietarii  de  fabrici  din  toată  ţara.  Ei  o  să  pună
        «Drept  mulţumire  însă  pentru  tot  cccace  lucră­  deci condiţii muncitorilor, iar nu aceştia lor.
        torii  au  scos  la  lumina  soarelui,  pe  ei  înşişi  i-au   încă  în  aceeaş  zi  so  adună  proprietarii  de  fa­
        aruncat  în  această  prăpastie,  unde  soarele  nu   brici  din  oraş  şi  delegaţi  din  toată  ţara  spre  a  se
        luminează  niciodată,  şi  căreia  i  s’a  zis,  pe  urmă,   sfătui  asupra  acestui  plan  de  organizaţie  şi  a  luă
        «iadul*.                          măsură împotriva mişcărilor socialisto.
          Loc  do.  clădit  acolo  sus,  la  soaie  şi  parte  la   Holger  e  sufletul  acestor  pregătiri.  întreg  planul
        câştig  —  acestea  sunt  cererile  muncitorilor,  pe   este  al  lui.  —  El  nu  e  înfăţişat  ca  un  om  de  rând,
        cari  însă  directorii  de  fabrici  şi  de  mine  le   ci  ca  o  personalitate  puternică  şi  interesantă:
        resping.                          un  bărbat  plin  de  forţă  fizică  şi  psihică,  dar  cu
          Numai  vorbirile  agitatorului  fără  păreche,  Bratt,   morala  Nietzsche-ană  a  supraomului,  a  celui  mai
        mai  sunt  în  stare  să  alunge  desnădejdea,  care   taro, cu «religia stăpânitorului*.
        începe  a  se  ivi  printre  grevişti,  şi  să-i  aprindă   Cauza  muncitorilor  pare,  deci,  pierdută.  Greva
        chiar  din  nou  până  la  cea  mai  mare  însufleţire;   se va sfârşi cu un mare desastru.
        iată cum le vorbeşte:              llie  însă  s’a  hotărât  să  facă  un  pas  mai  de­
          «Ei v’au luat soarele!          parte, cel din urmă, pasul extrem.
          Dar  ştiţi  voi  că  toată  boala  şi  molima,  acolo   Oraşul  s’a  desvoltat  din  lucrul  minelor.  De
        so  prinde  mai  bine  unde  soarele  nu  stfabate   dedesuptul  lui  sunt  o  mulţime  de  mine  părăsite
        niciodată?  Soarele  omoară  neghina  trupului  şi   şi  uitate;  aşa  şi  supt  castelul  lui  Holger,  in  care
        a  sufletului;  soarele  face  pe  om  voinic  şi  isteţ,   se va ţinea adunarea directorilor de fabrici.
        soarele  dă  viaţă,  soarele  dă  credinţă!  Aceasta  o   în  toată  taina  s’a  pus  dinamită  supt  castel,
        ştiu  prea  bine  bogaţii  de  acolo  sus,  o  ştiu  de   llie  e  hotărît  să  se  jertfească  pe  sine  pentru
        când  umblau  la  şcoală  şi,  cu  toate  acestea,  v’au   cauza celor asupriţi.
        lăsat  să  trăiţi  aici.  V’au  lăsat  să  trăiţi  aici  unde-i   Nici  Bratt  nu  ştie  de  hotărirea  lui.  nici  Ra-
        murdărie  şi  boală,  unde  copiii  se  fac  galbeni  la   fila,  pentru  ospiciul  căreia  Holger  —  cel  atât  de
        faţă  şi  gândurile  întunecate,  unde  haine  şi  su­  straşnic  faţă  de  muncitorii  grevişti  —  a  dăruit
        flete  mucezesc.  Ei  au  preoţi  şi  biserici;  ei  au   o clădire mare cu grădină. —
        rugăciuni  şi  cântări  sfinte  şi  câte  ceva  de  po­  Scena în care llie îşi ia rămas bun dela Rafila c o
        mană  încă  au;  dar  un  Dumnezeu  n’au.  Putem   scenă de cea mai înaltă şi curată poezie, cum numai
        noi aştepta până ce vor avea un Dumnezeu?...  un adevărat poet dintre cei mai mari poate crea.
          Dar  ei  au  dreptate!  Toate  sunt  ale  lor!  Nici   Rafila  nici  nu  bănueşte  măcar  gândul  fratelui
        o  lego  nu-i  opreşte  să  ia  oamenilor  săraci  lu­  său.  îl  vede  palid  şi  mişcat,  dar  ea  crede  că  e
        mina  soarelui  şi  a  vieţii;  al  lor  e  soarele  şi  ei   durerea pentru neizbânda grevei.
        au făcut şi legea.                 Ca  în  sufletul  unui  om  care  se  vede  înaintea
          Şi  acum  e  vorba  dacă  ne  putem  sui  aşa  de   clipei  supreme  a  vieţii,  răsar,  în  sufletul  lui  llie,
        sus-  ca  să  fim  şi  noi  de  faţă  când  so  va  scrie   stăpânindu-1  cu  totul,  icoanele  vieţii  lui  trăite,
        o lege nouă!                      şi  sentimentul  lui  se  concretizează  aşa  de  admi­
          E  vorba  numai  să  îndrăznească  unii,  ca  să   rabil  când  spune  că  niciodată  nu  i-a  fost  aşa  de
        ridice  pe  toţi  urmaşii  lor  la  lumina  dătătoare  de   dor de acasă ca acum.
        viaţă a soarelui«.                 Rafila  vrea  să-l  înduplece  să  călătorească  îm­
          O  deputăţie  de  muncitori  vine  la  Holger,   preună  la  locul  copilăriei  lor,  să  revadă  fiordul
        cel  mai  puternic  dintre  proprietarii  de  fabrici  şi   cu  stâncile  cele  înalte,  casa  părintească  şi  bi­
        conducătorul  lor,  spre  a-i  arăta  cererile  munci­  serica, locurile pe unde se jucau.
        torilor:  parte  la  câştig  şi  loc  de  clădit  la  lumina   Toată  copilăria  lor  fericită  reînvie  înaintea
        soarelui.                         ochilor lor.
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22