Page 6 - 1908-07

140 LUCEAFĂRUL Nru) 7. îyt'b.
_ - 9?- . _________
orhestrele viitoare. Cazinul va avea şi o fru­ Noaptea cade tot mai grea şi mai rece, îne­
moasă sală de teatru pentru artiştii de vară şi când cuprinsul umed. Zăgazul portului nu se
pentru concerte. mai ghiceşte din umbrele lăsate, decât după buf­
La Constanţa, pe lângă toate celelalte mijloace niturile valurilor oprite. Farurile din radă au
de distracţie şi petrecere, se mai organizează luminile paianjenite, de crezi că sunt invălite
şi baluri atât pentru maturi, cât şi pentru copii, în zăbranice de doliu.
care au loc în salonul parchetat al cazinului. Orizontul plin de întunerec, înfruntă privirile
Mulţimea celor care obosesc primblându-se ca un codru nestrăbătut. In apăsarea aceasta
pe bulevard şi pe malul nou al mărei, se abate oarbă, care încinge şi sugrumă tot încunjurul,
pe urmă şi pe terasa cazinului, unde îşi iau numai farul dela Tuzla, mai puternic, săgetează
răcoritorul şi se odihnesc ascultând muzica. la răstimpuri noaptea de par’că ar ameninţa
Ochii celor de pe la mese se împart intre besna, cu împunsătura unui pumnal de foc.
oaspeţii care se primenesc continuu şi întinsul
loan Adam.
mărei nestrăbătute.

faceri de bine.
(Sfârşit.)
iii. mare, ca ’n apropierea unei stângeri. Deşi in
Iarna întreagă, jupâneasa Marghioala a ieşit sufletul ei eiâ hotărîtă, deşi se incăpăţinâ să-şi
des de dimineaţă cu panerele ei pline de mere îndeplinească voia până la sfârşit şi să între­
şi s’a întors seara. Uneori suia şi peste zi in buinţeze banii de ea munciţi aşa cum înţelegea,
deal, ca să-şi mai înoiască marfa. Asta se în­ — totuşi frica îi rodea inima. Şi, dimineaţa şi
tâmpla în zilele de sărbătoare. Umblă încet, seara, i se strecurau fiori de câteori auzea peste
fără zguduiri, se oprea în locuri ştiute şi-şi zăplaz, în cerdacul casei ei, paşii lui Andronescu,
aştepta muşterii. Dacă spulberă vântul, se dedea rari şi îndesaţi, ori glasul lui de bas.
la un dos. Era tare, răbda toate; de multă vreme Şi ’ntr’un rând, într’o Duminecă dela înce­
se obişnuise şi cu vreme bună şi cu vreme rea. putul primăverii, tresări pe neaşteptate. Se gătea
Târgoveţii o priveau cum sta neclintită, cu cân­ să se ducă la liturghie, — şi nici băgase de
tarul şi cu panerele la picioare şi şi-o arătau seamă mişcarea uliţei şi a ogrăzii. De douăori
din ochi: »Iaca, soacra lui Andronescu« ... Unii se întunecă fereastra odăiţei. Simţi in stânga
vorbesc cu oarecare ironie în glas: »Eu nu în­ 0 căldură iute, pe când clampa veche sună,
ţeleg, bre omule, de ce mai umblă aşa... tot zguduită de o mână cunoscută. Se trase repede
strânge, strânge gologan după gologan ... Par’că în fundul încăperii, sub icoane, şi se aşeză, aşa
nu-i mai ajunge... Am auzit că-i grozav de cum erâ, gata de plecare.
zgârcită... Care, la vârsta ei, ar mai sta aşa in Andronescu intră întâiu şi deodată îşi pironi
vânt şi ’n sloată ziua întreagă* ? ... ochii asupra bătrânei. Aglaia închise uşa, apoi
Bătrâna înţelegea privirile; auzise de multeori ieşi în lumină, cu părul înfoiat şi drotat în jurul
şi vorbele. Nu zicea nimic. Yiaţa nu şi-ar fi obrajilor plini, palizi Erâ sprintenă încă, deşi
schimbat-o pentru nimic în lume. Erâ singură, se îngrăşase; aveâ mişcări iuţi, şi ochii căprii
şi ar fi murit în pustiul căsuţei din deal, dacă scânteiau neliniştiţi. Bătrâna o priveâ cu oare­
nu s’ar fi îndeletnicit cu ceva. Aşa apucase din care luare-aminte. N’o văzuse de mult, ş’acuma
tinereţe, aşa voia să moară. Iar banii, de şi-i 1 se părea mai plină nepoată-sa, cu bărbia crescută,
ştia strânge, nu-i foloseau să ducă o viaţă mai cu nasul micşorat între obrajii pudraţi tare.
din belşug. Rămăsese tot la traiul de altădată Capotul roş cădeâ în falduri în juru-i; par’că
foarte cumpănit şi foarte simplu. o făceâ mai 'naltă, mai mare decât Andronescu.
Iar in iarna aceasta, ducând panerele pliue — Poate vin să se împace... se gândi jupâ­
şi umblând pe uliţile târgului, par’că erâ mai neasa Marghioala.
slabă decât altădată şi ’n ochi îi plutea o mâhnire Bărbatul îşi cufundă mânile în buzunările