Page 10 - 1908-07

150 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1908.
Andronescu închise uşa; apoi îşi cufundă — zise el după aceea, şi se îndreptă gâfăind.
mânile în buzunări, răsfrângându-şi în lături îţi place? Mai dai de pomană? Mai faci zestre
poalele paltonului. îşi scoase pieptul înainte: la calici ? Mai botezi ? Mai risipeşti paralele de
— Eu sunt! ce te uiţi aşâ la mine? Am sufletul dracului? ha?
văzut că mă aştepţi... M’am dus ş’am băut o Bătrâna tremura. îşi aşeza, cum stâ căzută
litră de vin şi m’am întors îndată ... Acu am jos, părul cărunt sub casincă. Lacrimi şi sânge
eu gust să stăm de vorbă ... curgeau laolaltă şi cădeau amestecate pe duşa-
Jupâneasa Marghioala tăcea. meaua curată. Se sculă apoi încet, şi şovăi ameţită.
— Ziua nu putem sta de vorbă... Nu-mi dă — Nici acu nu răspunzi ? ..
mâna.... Mie-nii zice toată lumea »cuooane«... Ochii bătrânei luceau. Făcu doi paşi şi se plecă
Tu eşti numai o babă, o merăriţă ... sub ocniţele de sub sobă. Andronescu o urmări.
Porni într’un râs foarte vesel. Apoi se opri. — Nici acu nu răspunzi ? ..
— De ce taci ? Asta nu-mi place. Am venit Dar bătrâna i se ridică deodată în faţă, cu
să ne înţelegem. De mult voiam eu să ne în­ fierul de călcat cămeşi, în mâna dreaptă. Omul
ţelegem ... Tot ţi-am spus: lasă dracului nunţile! n’avu când se feri. Văzu scânteierea unui fulger.
Nu mai înzestra nici o calică! N’ai vrut să Bătrâna-1 pocni în cap cu vârful cel ascuţit. Se
m'asculţi... Ha? N’ai vrut să m’asculţi... risipi deodată, ca sub trăsnet, cu tâmpla sfă­
Bătrâna privea neclintită, fără de nici o vorbă. râmată.
— Eee! Apoi dacă taci. să ştii că mă supăr... Bătrâna tremură Puse fierul la loc. Apoi făcu
Ţi-am spus eu de multeori c’am să mă supăr... ocolul trupului căzut. Se aplecă, apucă amândouă
întâiu vreau să-ţi spun că aş avea nevoie de picioarele, intră între ele ca între hulube, se
o leacă de parale ... Aşâ ne-a fost vorba ... ineordă şi scoase afară trupul. Deschise portiţa
Iar taci ? .. care despărţea gospodăriile şi duse pe mort
Buzele bătrânei aveau un fior uşor. în ochi dincolo.
se grămădi ca o negură caldă. Dar hotărîrea să Intră după aceea în casă, îşi luă caţaveica şi
tacă până la sfârşit îi venise deodată, şi o în­ ieşi în drum. Apucă la vale spre biserica înăl­
deplinea cu încăpăţinare. ţării. Când ajunse, îi vâjăiâ capul. întrebă in
Omul ridică glasul. neştire de părintele Ion. Dar părintele Ion nu
— Taci? era acasă.
Bătrâna nu răspunse. Andronescu răsuflă — Să-i spui să se repeadă mâni dimineaţă
odată adânc. până la mine... mâni dimineaţă... şopti ea
— Ya să zică nu răspunzi!.. slugii. Apoi apucă iar la deal! N’aveâ în cap
Jupâneasa Marghioala clipi odată din ochi: nici un gând; par’că i se golise sufletul şi de
par’că eră sătulă şi de viaţă şi de tot. mâhniri şi de mulţamiri.
Andronescu prinse a râde. Se apropii; întinse Intră în casă, se desbrăeă, îşi făcu patul, apoi,
braţele şi o apucă strâns de mâni. O trase spre înaintea candelei dela icoane, prinse a se ruga.
el. Jupâneasa Marghioala se zinuncî, se încorda Băteâ încet mătănii şi şoptea. într’un târziu tăcu.
şi-şi strânse puterile. Cu o silinţă desperată Şi cum se aşeză in pat o sleire cumplită o cu­
repezi în mijlocul odăii pe Andronescu. Apoi prinse. Sta cu ochii în tavan neclintită. Nu putea
se aşeză iar pe laiţă, suflând ostenită. să mişte o mână, un picior; nici buzele nu putea
— Apoi dacă ţi-i vorba aşâ, stăi tu! să le tremure. în tăcerea neclintită a odăii poate
Şi deodată bărbatul se repezi asupra bătrânei, se gândea la viaţa ei, poate se gândea Ia mort,
cu pumnii. Ea gemea încet, căuta să-şi acopere dar pe faţa ei nu se lăsfrângeâ nimic din suflet...
faţa cu braţele, încerca să tragă macatul pe ea, Veni a doua zi des de dimineaţă popa Ion.
se prăvăli jos de pe pat, se târî într’un unghiu, Afară prinse zarvă, se strânsese lume. sosise şi
se ghemui tremurând cu spaimă ca să intre sub poliţia; şi părintele intră speriat în odaia jupâ-
pat; dar omul o ajungea cu pumnii, o izbea cu nesei Marghioala, 'nalt, deşirat, cu ochii bulbu­
călcâile, icnind la fiecare lovitură. O bătu multă caţi, răşchirând u-şi cu amândouă mânile barba
vreme. căruntă.
— Asta-i socoteala cea veche, calul dracului! — Mare cumpănă! strigă el lăsând uşa de­