Page 12 - 1908-15
P. 12

364                        LUCEAFĂRUL                 Xrul 15. 1908.

           până  în  adâncul  inimilor  noastre,  imprimând   spiritul  în  care  l-a  turnat  celebrul  tribun  al
           acolo  convicţiunile  cele  mai  firme  şi  mai   poporului,  cum  îl  numesc,  dar  mare,  necal­
           nedestructibile.  Apoi  ideile  sale  cele  sublime   culat  de  mare  totodată  în  imensele  lui  con­
           despre  naţionalitatea  şi  romanitatea  noastră,   secinţe,  încât  mă  îndoiesc,  că  să  se  mai  fi
           principiile  sale  cele  solide,  pe  cari  întemeia   ţinut  vre-un  discurs,  ale  cărui  consecinţe  să
           libertatea  şi  ecaritatea  Românilor,  modul  cu   fi  fost  atât  de  nemărginite,  ca  ale  acestuia
           care  deslegâ  problemele  privitoare  la  orga­  pentru  Românii  de  peste  Carpaţi.  Este  un
           nizarea  noastră  internă  şi  la  relaţiunile  noastre   cap-d’operă de elocinţă română."')•
           internaţionale,  în  fine  vederile  sale  cele  înalte,   Studiul  predilect  al  lui  Bărnuţiu  a  fost  fi­
           din  cari  consideră  naţiunea  română,  pot  servi   lozofia şi iurisprudenţa.
           drept  tot  atâtea  probe  necontroversibile  despre   Pe  terenul  acesta  se  poate  consideră  de
           inteligenţa  sa  cea  înaltă,  despre  talentul  său   cel  mai  original  scriitor  românesc.  D  r e p t u l
           cel  ales,  cu  care  ştia  să  ne  inspire  amorul   p u b l i c   a l   R  o m  â n i l o r  este opera sa prin­
           de  patrie  şi  să  ne  comunice  entusiasmul  său   cipală,  care  la  noi  mai  nainte  nu  o  făcuse
           pentru  libertate  şi  ecaritate,  pentru  drept  şi   nimeni.
           naţionalitate,  şi  să  mişte  inimile  noastre  până   După  moartea  sa,  la  1866,  unii  din  amicii
           la  un  grad  atât  de  înalt,  încât  să-l  credem   şi  discipolii  săi,  văzând  de  o  parte  că  guvernul
           pătruns de o putere divină." 1 )  nu  şi-a  realizat  hotârîrea  de  a-i  tipări,  pe
             Atâtea  calităţi  strălucite  ne  explică  dela   cheltuiala  statului,  manuscrisele  rămase,  iar
           sine vraja numelui său.           de  altă  parte,  „considerând  pierderea  cea
             „Studenţi,  profesori,  toţi  într’un  cuvânt,   însemnată  ce  ar  rezultă  din  nepublicarea  unor
           priveau  în  el,  precum  se  exprimă  George   scrieri  de  un  interes  atât  de  vital  şi  general
           Mârzescu,  nu  numai  un  profesor  învăţat,  dară   pentru  Români"  au  format  o  asociaţie  în
           şi  un  stâlp  solid  pentru  toate  aşezămintele   scopul editării scrierilor lui.
            de instrucţiune publică."-).       Asociaţii  s’au  pus  pe  lucru,  şi  în  câţiva
             Şi  astfel  nu  e  mirare,  dacă  Bărnuţiti  n’a   ani  au  scos  la  lumina  tiparului  mai  multe
            lipsit  de  a  fi  citat  totdeuna  ca:  m  o d e l u l    din operele lui Bărnuţiu, care sunt:
            p r o f e s o r i l o r !          1.  D  r e p t u l   p u b l i c   a l   R  o m  â n i l o r .
                                             I a ş i  1867, XXXVI + 470 pag. 8 U .
             în  afară  de  catedră.  Bărnuţiu  a  muncit  mult   2.  D  r e p t u l   n a t u r a l   p r i v a t .  Iaşi 1868,
            şi  pe  terenul  literar,  lăsând  după  sine  o  serie   300 pag. 8 '.
            de  lucrări  ştiinţifice,  cari  sunt  cel  mai  demn   3.  D  r e p t u l   n a t u r a l   p u b l i c .  Iaşi 1870,
            monument înălţat în amintirea sa.  390 pag. 8°.
             Dar,  spre  paguba  ştiinţei  româneşti,  ope­  4.  P e d a g o g i a .  Iaşi 1870, 32 pag. 8'.
            rele  sale,  în  mare  parte,  nici  până  azi  n’au   5.  P s i c h o l o g i a   e m  p i r i c ă   ş i   L o g i c ă .
            văzut lumina.                    Iaşi 1871, 212 pag. 8".
             Până  a  fost  în  viaţă  nu  s’au  tipărit  decât   Din  motive  pe  cari  azi  nu  le  cunoaştem,
            câteva  încercări  mai  risipite  în  „ F o a i e    la  1871  s’a  întrerupt  munca  asociaţilor,  şi
            p e n t r u   m  i n t e ,   i n i m  ă   ş i   l i t e r a t u r ă "   ş i   astfel  cele  mai  multe  din  scrierile  lui  Băr­
            D  i s c u r s u l  s )   din  1848  rostit  în  catedrala   nuţiu precum D  r e p t u l   g i n ţ i l o r   n a t u r a l
            Blajului  cu  prilejul  adunării  naţionale  dela   ş i   p o z i t i v ;    P o l i t i c a    s a u   d o c t r i n a
            3 15 Maiu, prin care s’a făcut nemuritor pentru   c o n s t i t u ţ i u n e i ,   C o n s t i t u ţ i u n i l e   s t a ­
            toate  vremile.  „Acest  discurs  zice  Aron   t e l o r   p r i n c i p a l e   c u   i n t r o d u c   ţ i   u n i ;
            Densuşan  nu-1  putem  caracteriza  mai  bine;   A  n t r o p o l o g i a ,   E n c i c l o p e d i a   f i l o z o ­
            decât numindu-l d i s c u r s   d e   m  ă r i m  e   a n ­  f i e i   t e o r e t i c e ,   M  e t a f i z i c a ,   E s t e t i c a ,
            t i c ă ;  mare nu numai în formă, în ideile şi  Ş t i i n ţ a   v i r t u ţ i i   ş i   I s t o r i a   f i l o z o f i e i ,
                                             au rămas netipărite.
             >) Ibidem. pag. XXX-XXXII.
             =) Ibidem. pag. XXVI.
             s )  Pufcl.  !a  Papiu  llarian,  în  Istoria  Românilor   ’)  Istoria  limbei  şi  literaturei  române,  laşi
            din Dacia superioară, tom. II, pag. 307—363.  1894, pag. 274.
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17