Page 9 - 1926-10
P. 9
UNIVERSUL LITERAR
Cum merge el de obicei, b. IONEL TEODOREANU citeşte un Dănuţ porni spre etac. In faţa uşii se
Un june bou îi iese'n cale. fragment din romanul său „La Mede opri mirat. Se întoarse îndărăt. Se opri,
11
„Ce faci, măgarule ?‘‘ leni , din care extragem acest crâm zăpăcit, distrat, cu un trie în colţul bu
— „Ce vrei pei u: zelor.
Să fac, voinic între voinici? Cu gâtul aplecat — încălecat parcă de
Fiindc’ain vrut să scap de bici O îmbrânci în lături cu toată puterea ceva nevăzut, dar concret — porni încet
Şi de cărat în bală poame şi brutal, după întâia victorie, îl înşfăca spre sufragerie, călcând prin cioburile
4
Mă plimb (cum vezi) şi mor de foame '. pe Dănut de tunică. inimii lui.
Iar boul (bou), cuprins de milă, Dănuţ îl măsură adînc, şi smuncindu-se
I-a spus atuncea : „Urechilă, îndărăt, îl pălniui din două părţi, scurt,
„Eu colo‘n grajd am fân destul formidabil. Monoclul căzu. Pecetluit cu
„Mănâncă până-i fi sătul o roşeaţă care evolua spre vânăt — pe
„Apoi aşteaptă-mă; căci vin amândoi obrajii — domnul se uită la
Dănuţ ca la mâna dentistului după ce
ţi-a scos măseaua.
Urmă un scurt răstimp de tăcere, ca
după explozii. Revenindu-şi în fire, dom
nul se repezi la Dănuţ suflând astmatic,
cu pumnii ridicaţi. Un pumn în plin
piept îl aruncă la pământ.
Adina cu pumnii în gură şi ochii mă
riţi de spaimă ca ai copiilor cînd se deş
teaptă din somn auzind stafiile care um
blă în pod, — tremura, ghemuită în pă
rete, cu ochii la Dănuţ, pe când domnul
de jos, îşi relua monoclul şi-şi pipăia
nodul cravatei indemne cu aerul corect
şi grav al celor răsturnaţi de o tră
sură când îşi iau din nou în primire
demnitatea.
— Eşi afară! răsună glasul lui Dănuţ IONEL TEODOREANU
ca un refren automat. Domnul se ridică,
tuşind. Se grăbi spre vestibul, tampo- Adina îl urma, furişi ndu-se pe lângă
nându-şi frunjtea cu batista. Dănuţ îl zid. Un papuc îi căzu din picior. 11 le
urmărea cu o privire de supravieţuitor pădă şi pe celălalt, urmându-1 pe Dănuţ
al unui cataclism. In capul gol un singur desculţă ca o penitentă.
gând răsună, tenace şi absurd : „să nu-şi — Dănuţ ! răsună duios şi plângător
uite ceva; să nu-şi uite ceva“... glasul din urmă. întoarse capul. O văzu
De două ori răsună metalic, cheia ră spăimântată, cu ochii încremeniţi şi în
sucită în broasca uşii de dinfaţă. Apoi, gheţaţi cu buzele tremurând, cu umerii
o voce înecată de tuse, în falset: ghemuiţi, cu picioarele goale, aşa de
AL. O TEODOREANU — Peşte... mică-mică şi de dezarmată, că izbucni în
Uşa pocni, pălmuind tăcerea. planşete, hohotind, şi fugi.
„Cum isprăvesc aici o treabă
„Ş'atunci, om mai vorbi puţin**. 1). M. CODREANU citeşte câteva din sonetole d-sale, între cari „Atolputerni-
Măgarul o tuli în grabă cul“: \
La grajd, mâncând cu poftă mare, Din primăvara caldă se ridică
Şi când nu mai putu de fel
Strivi tot restul în picoare. Molatice miresme ’m bătătoare;
Şi cum n'avea ce să mai facă Iar peste limpezi valuri călătoare,
lntră‘n amor cu vaca (vacă) Ca o săgeată, trece-o rândunică.
Trântind şi uşa după el.
Dar spre încântătoarea păsărică,
Boul a rămas tablou Desprins din zări, din sfere largi, din soare,
Insă măgarului nu-i pasă. S’abale’n rcpezire-ame[itoare
MORALA Un vulture, şi... nu mai văd nimică...
Când ştii prea bine că eşti bou,
Să nu inviţi măgari la masă. Iar din spre sat, pioasă, toaca sună
Şi credincioşi la rugâciune-adună
AL. O. TEODOREANU
Căci azi e zi la sfânta lelurghie.
D. JEAN BART citeşte o schiţă de
evocare a vremilor de patriarhalisin Ce bun e Dumnezeu în toate cele; CODREANU
mbldovenesc. Dar, mai ales, cu câtă duioşie
Hrăneşte vulturii cu rândunelc
D. CINCINAT PAVELESCU citeşte o De ce mă striveşti, fără milă,
serie de epigrame şi fabula Piatra de întreaba-un mic bob de grâu,
moară şi bobul de grâu. (c‘o voce umilă)
o piatra de moară haină
ee’mpinsn de apa din râu
îl scliimbă‘n făină...?
Dar piatra de moară, ursuză
Sau poate cuminte,
nici nu vrea măcar să auză
când bobul de grâu o acuză
şi-şi vede de treabă ‘nainte !
MORALA
Ori cât ar cârti înţeleptul,
Când ai puterea ai şi dreptul!
Mai citesc d-nii MIHAIL SADOVE.
NU, A. MÂNDRU şi d-na NATAL]
JEAN BART NEGRU.
