Page 8 - 1926-03
P. 8
Ü UNIVERSUL UTERÂk
Pagini engleze
H A M I E T
sau
între istorie literară şi estetică
Georges ,Clemenceau, omul vicloriei frân II
ze şi marele exilat de bună voe, din fai-
a publică, a dat la iveală o viaţă a lui In The Problem of „Hamlet“ nemul organice : cinci episoade inutile : amba
einostene. E timpul să dăm câteva anec- ţumit cu acţiunea, mai ales, a marei tra sada în Norvegia, călătoria lui Laortes
>te, din Treich, despre marele bărbat. gedii şi prea puţin dispus să închidă la Paris, trimeterea lui Reynaldo după
• ochii asupra lipsurilor autorului, Ro el, trecerea lui Fortinbras prin Dane
Când în 1906, Clemenceau fu numit mi bertson caută să surprindă pe Shakes marca, călătoria lui Hamlet în Anglia
strii de interne, voi să-şi dea personal peare în proces de zămislire a piesei. care prelungesc sau încurcă piesa inutil
ama de hărnicia funcţionarilor din ad- E în genere cunoscut felul cum lucra şi care i-au fost imputate de Benedix
inistratia sa. de cele mai multe ori Shakespeare, cel încă din 1873 în Die Shakespereomanie
însoţii de d. Winter, directorul 'cabine- care la 1692 debuta în faima publică în Robertson vede atâta lîncezeală în ac
luisău, intră în prima sală: Nimeni. In cuvintele lui Robert Greene din cunos ţiunea tragediei încât ajunge să creadă
doua :1a fel. In a treia, se găsia un func- cutul pamflet prin care, omul, pe patul că versiunea Kyd conţinea două părţi,
înar, care dormea cu coatele rezemate morţii îndemna pe tovarăşii săi de con pe care Shakespeare le-ar fi contopit,
». masă. dei să se ferească de acest „Corb parve nu fără urmele efortului, în una.
D. Winter voi să-l trezească. Cleinen- nit împodobit cu penele noastre", acest Până acum nimic grav. La legenda
au îl opreşte : Johan Factotum care în închipuirea-i din Saxo, Kyd a mai adăogat însă ca o
— Nu-1 deştepta... că pleacă şi ăsta ! se crede singurul „Shake-scene în ţara întărire a spectaculoaselor episoade de
ţara sa" (adică : Sgudue-scenă, parodie mai sus şi în gust foarte elisabetan: sta
•
rea numelui de Shakespeare, cu aluzie fia şi piesa actorilor. Că era o stafie în
I se vorbea odată despre un director de la bombasticismul primelor sale piese). Hamlet-ul lui Kyd e dealtfel atestat, aşa
rnal care-i mărturisise o deosebită sim- Mai mult chiar decât contemporanii după cum teatru în teatru găsim şi în
itie cât fusese la putere şi care-1 trata săi, dar cam ca toţi autorii mari, Sha The Spanish Tragedy. Ambele motive
arte cavalereşte do când nu mai era mi kespeare într’adevăr fura cu neruşina se găsesc apoi, în versiunea germană.
strii. re şi adapta cu geniu. Nu spune Anato Dar Hamlet el însuşi ? Piatra de în
—• Cel puţin, spuse unul. din cei de faţă, le France că autorul de geniu nu e acela cercare a sufletului său e nebunia, şi
¡ta nu s’a înfruptat nici odată din fon- care nu plagiază, ci caro nu poate fi de interpretarea ei depinde întreaga lui
irile secrete, nu v’a cerut niciodată pa plagiat ; şi Gauguin nu era de părere că coloratură : Ori, e de observat că în is-
le. în artă eşti sau revoluţionar sau pla voare prinţul simulează nebunia ca
— Din potrivă răspunse Clemenceau; giai* ? să-şi scape pur şi simplu vieaţa, asupra
ir vezi : ziariştii sunt ca femeile. Me- In cazul lui Ilamlet, scris în perioada căreia planează teama şi urmărirea
esele care nu cer nimic costă cu mult matură, p 3 la 1601—2, Shakespeare s’a bănuitoare a unchiului. In Shakespeare,
oi scump. 1 servit, în afară de legenda din Saxo Gram dimpotrivă, Hamlet o face ca să poată
* maticus trecută prin Belleforest, sau omorî el pe unchi, ca să comită răsbu-
Intr’un volum de Amintiri al lui Scheu- mai degrabă (fiindcă Shakespeare pare narea. O nouă psihoză, spune atunci Ro
r-Kestner. stă scris : să fi ignorat textul francez 1) prin tra bertson, în o piesă veche. Desigur sursa
Clemenceau mi-a spus într’o zi acest ducerea în manuscris a compilatorului ei e tot Kyd. Ea face parte din siste
ivânt foarte just : William Painter, de o piesă cu acelaş mul său de a conspira şi deturna pe
— Politica îmi face impresia unei enor- nume şi subiect, jucată încă înainte de de o parte, pe de alta corespunde men
e macarale, cu care mulţime de oameni 1594 şi pe care autorităţile sunt de a- ţionărilor contemporane ale piesei sale,
căznesc să ridice o muşcă. cord în a o atribui marelui predecesor care toate insistă asupra episodului răs-,
« al lui Shakespeare, dramaturgului Tho bunărei. Acest episod pare că a suge
mas Kyd. rat şi titlul de Răzbunarea lui Hamlet
Francis de Croisset, autoitul dramatic,
adresează lui Clemenceau. să-i scrie „Răzbunarea lui Hamlet" — adică aşa pe care să-l fi avut piesa lui Kyd, titlu
efaţa întâiului său volum : Nopţile la cum din menţionările existente trebue moştenit atât de primul quarto shakes-
ani. să se fi numit piesa lui Kyd — e numele pearean, cât şi de versiunea germană.
Clemenceau] îl trimite la Mirbeau, Mir- ce-1 poartă şi piesa lui Shakespeare în Dar aci intervine o mare dificultate.
:au scrie prefaţa, însă după câtăva vre- primul quarto (1603), în care dealtfel In această versiune ca şi, desigur, în
e stricându-se cu Croisset, se duce să se Horr Gregor Sarrazin (citat şi de Ro forma Kyd, Hamlet trebue să simuleze
ângă lui/Clemenceau. bertson) încă delà 1892 şi în zilele noa nebunia ca să omoare pe rege. Altfel nu
— Mi-aţi spus să-l tratez ca pe fiul vos- stre Prof. Boas au văzut urmele stărui poate să-l omoare. De ce ? „Fiindcă e
ii. toare ale predecesorului. înconjurat totdeauna de multe gărzi“.
Iată cuvintele lui către Horaţiu, citate
— Negreşit, răspunse nepăsător Cle- Legându-se deci de asumpţia lui Goe de Robertson :
enceau : trebuia să-i rupi urechile. the, împărtăşită de criticii car i-au ur
* inat, că Hamlet e produsul spontan al „Prin această pretinsă nebunie nă-
unei sublime inspiraţii. Robertson, ne „dăjduesc să găsesc prilej să răzbun
Când Mandcl debuta în ziaristică, la dumerit de lacunele de construc „moartea tatălui meu. Dar tu ştii că
isticc. se duse să-i ceară sfatul. Clemen- ţie a piesei şi conturare a ero „tată-meu (tatăl lui actual, unchiul)
au dădu din cap şi foarte uscat : ului, caută să vadă dacă ele nu se dato „e totdeauna înconjurat de multe
— Să scrii... nu-i tocmai greu... fraze rează unui prost model şi unei nesufi „gărzi, aşacă se poate să dau greş şi
urte : un verb, un subiect, un atribut... ciente reabilitări a acestui model. „tu să mă găseşti mort.
Şi. după o tăcere : Greutatea e că Ilamlet-ul lui Kyd (să-i „Fă atunci să fiu înmormântat cum
— Când ăi voi să pui şi-un adjectiv, să spunem aşa) s’a pierdut. El trăeşte nu „trebue, fiindcă la întâia împrejurare
i să mă cauţi. mai! în rudimente de stil şi frazeologie „ce-i găsesc voi încerca să-l omor“.
*
Această aluzie la gărzii, ca şi alta din
Intr’o zi, -în vremea războiului, află că moştenite de quarto-ul delà 1603 (dublat actul V, dispare în Shakespeare. Din
şi perfecţionat până la transfigurare în
i general foarte cunoscut şi destul de quarto-ul delà 1604) cum şi în trădătoare motive de economie ca şi de moderni
vîrstă, avea să se însoare cu io fenice apucături de compoziţie ce se găsesc în zare, el suprimă toate gărzile. Dar a-
nără şi încântătoare. piesele existente încă ale lui Kyd (The tunci de ce se mai preface Hamlet ne
— Foarte bine. zise Clemenceau, de-acu Spanish Tragedy, de pildă). bun ? Ca să se convingă de vinovăţia
avea de apărat două fronturi. Robertson mai utilizează însă o versi regelui, — născoceşte Shakespeare. El
•
une germană, Hamlet, Der bestraffte însă uită că Kyd îl convinsese pe Hamlet
Nu de mult, Clemenceau. cure are peste Brudermord, jucată la curtea din Dresda de această vinovăţie prin cele două mari
de ani, primi vizita doctorului Yoro- în 1626 şi preservată în manuscris. Dân vinovăţii ale sale, dinadins făcute : sta
■ff, care se 'oferi să-l întinerească prin sul vede în ea chiar tragedia lui Kyd. fia şi piesa actorilor. Urmând deci po
noscuta lui metodă. In orice caz o o formă primară a mo Kyd în complicarea acţiunei, însă pără-
— Când voiu fi bătrân, răpunse Tigrul. delului Shakespearean şi deci o piesă sindu-1 în tratarea eroului, Shakespeare
de reconstrucţie. a scos de fapt pe Hamlet din piesă. De
Când Lloyd Georgc află că Deschunel Din ea putem vedea delà început, că aici un caracter deturnat: un personaj
tuse pe Clemenceau, rin] candidatura la piesa în forma ei dintâi, suferea de vicii a cărei nebunie devine scop, lucru în
ezidenţia Republicei, zise : sine ce se va desfăşura promic, „înbiba
— Vai, de data asta Francezii ard pc 1) cf Jules Derocquigny, Revue Anglo* cu pesimism" şi agita ca un element;
ana d’Are. Américaine, août 1924. în locul personajului simplist, a cărui
