Page 3 - 1926-08

UNIVERSUL LITERAR 3

U N A R E O P A G

de NATALIA NEGRU

In acea seara, după ora opt, au începui Din partea opusă a mesei, o urmăriau a lui Mihu, fiindcă între* amândoi, o as­
sosi la o şezătoare literară prietenele şi cu admiraţie privirile fierbinţi, privirile cunsă gelozie literară îşi făcuse ioc, mai
rietenii Liliei. pierdute ale elegantului Narcis. ales. când se luau Ia întrecere în a de­
Rînd pe rînd, în jurul mesei mari, scau- Uscăţiv, prea căutat în perfecţiunea îm­ scrie vânătoarea şi balta.
t*le îşi primeau cunoscuţii. brăcămintei, după cum, aşa de căutat Câţiva pictori şi sculptori fiind prea
— Vă prezint pe un mic sălbatec, zise era în cizelarea versului, cu fruntea ple­ tineri, se amestecau puţin în vorbă, ca
ilia, introducând pe tânărul doctor, şuvită, cu ochi amigdalaţi — mai mult şi cele două vecine ale Liliei, ve­
ăltuţ şi slab, sfios şi grav, care, totuş, nu negri, cu barba în cioc, întotdeauna bine nite acolo,cu marea dorinţă de-a vedea
rea timiditatea stângace a celor ncde- îngrijită, era un urît interesant, turbu­ scriitori şi artişti.
rinşi cu societatea. rător — poate — chiar seducător. Un mefisto al societăţii se silea să
Dimpotrivă, cu un delicat bun simţ, prin Alături de el, cu fizionomie de sfânt pară desigur, junele diplomat, Neagu.
anta şi gesturile sale, s’a impus, iar tră­ inspirat, frumos — dar fără nici o preo­ Fizionomia aducea cu a personagiului
iturile spiritualizate de studii şi cuge- cupare de înfăţişarea lui, în floarea din operă. In masca de formă triunghiu­
re ale figurii lui, au atras privirile tu- vârstei, neavând nici 30 de ani — ca şi lară, — unghiul ascuţit fiind bărbia --
ror.. Mihu — bunul Darie, întotdeauna dus trăsăturile erau sculpturale. Numai o-
— Domul doctor are un nume bizar, de pe gânduri, sta cu cotul pe masă, spri­ chii mari, ele un albastru turbure, deşi
;eea, eu am preferat să-l numesc „tână- jinind în podul palmei ţapul nimbat cu umbriţi de sprâncene stufoase slăbiau
d Esculap‘‘, adaose Lilia. plete abundente. energia figurii.
Dumneata, domnule doctor, te afli, aici, Purta un costum de dandy, cu o croia­
tre celebrităţi. Desigur, toată lumea îţi lă ultraenglezească.
te cunoscută, pentrucă distinsele figuri J cinele discuţiilor erau diverse:
lc vezi, nu odată au ilustrat revistele Se prevăzuse, ori nu se prevăzuse răz­
ziarele noastre. Sper, că înaltul areopag boiul care începea în Europa?
va acorda încrederea şi amiciţia sa. Germania premedita, pregătia marea
loc între prietenele mele dragi, poeta lc*\ itură ?
avă Rodica, şii adorabila tragediană, C ontroversa era între Mihu şi Neagu.
ditia. Neagu lua cu vehemenţă ofensiva îm­
Un pahar cu vin, şi o'felie de tortă, potriva „Boşilor".
er sa nu fie împotriva higienei. Dar vulcanul rusesc ? Cine se mai în­
Părîndu-i-se că 's’a ocupat prea mult doia. că, mai curând sau mai târziu, nu
• noul venit, Lilia reluă firul eon- avea să izbucneasă ?
rbirilor, adresându-se fiecăruia cu o Poveştile despre Rasputin Ie ştia Cîn-
'uă invitaţie la prăjituri şi la pahaml de dea pe toate, şi părea neverosimile lui
n, şi tot odată, căutând să stimuleze iu­ Darie. Mihu surâdea cu înţeles, Taica
reşul pentru discuţii. le credea şi bătea cu pumnii în masă,
Cel mai sever dintre toţi, tânăr de ani, cei and revoluţie.
mare de trup, „geniul dolofan”, — cum Neagu nu se mira de nimic — un a-
mintia prietena sa, — aducând la chip (ţevitrat apusean ; Esculap asculta cu
Napoleon, un Napoleon gras, cu ochi reculegere, neturburat La figură, puţini
jaştri, sfredelitori ca diamantele, pitiţi încruntat.
fund, sub stânca frunţii — tuşi pentru J ediţia ştia lucruri certe de la doi mi­
ţi drege glasul, şi ca să arate o neţăr- niştri, ceeace se părea poveste, era pu­
îrită încredere Liliei. se adresă rul adevăr, şi încă nu se ştia tot.
I dintâi noului mosafir, putiându-l în Ea găsise că cineva din societatea ro­
jătură cu cele ce se discutau, mânească semăna perfect cu Rasputin,
r’ără să abuzeze de această înaltă dis- cu singura deosebire, că acel cineva se
cţie, „tânărul Esculap” s’a ţinut într’o menţinea în treptele din mijloc.
>destă rezervă, răspunzând numai Rodica privea cu ochii apuşi, părând
irte puţin, strict, atât cât trebuiască NATALIA NEGRU uneori, absentă.
arate ce încordată îi era atenţia, şi fe-
idu-se — nu numai de-a se înflăcăra, Dar... reforma agrară ? Marca proprie­
r chiar de-a se anima. Ii cuprindea pe toţi cu ochii mari, tate mai putea să dăinuiască ?
Desigur, că nu era numai o „bună ma- calzi, cinstiţi, cuminţi, ochi de copil ne­ Neagu — hotărît, era pentru marea
:ră”, ci, în adevăr, se simţea profund vinovat, — iar în scrisul său iradia îm­ proprietate. Toţi ceilalţi cereau expro­
orat de-a sta de vorbă cu cel ce i se a- păcare, linişte, iubire. prierea.
Neagu vedea primejdia în lipsa de
îsase, cu marele Mihu. Cât de deosebit de dânsul, nu-şi mai
lodica, de felul ei, era tristă şi nenoro- găsia astâmpărul criticul zavistios Cîn- compeţinţă a masselor ţărăneşti, pen­
ă. Părul prea bogat, împletit şi strâns dea. Slab şi puţintel la stat, aceiaş fi­ tru cultura sistematică a pământului.
r’un coc enorm, îi atârna ca o greutate gură ascuţită, ca şi a lui Narcis, mai re­ Mihu admitea eventualitatea unei pe­
ceafă. gulată poate, dar lipsită de fineţe, aspră rioade critice de tranziţie, însă o pre­
lochiţa simplă, neagră, era prea puţin şi primitivă, cu ochii mici, verzi, ce con­ fera cu orice risc, în vederea viitorului
’oltată. trastau dezagreabil cu toate culorile ce­ de prosperitate şi înălţare culturală a
^ând ochii oglindesc tristeţi adânci, fi- lelalte ale tipului brun. poporului.
ra nu-i atrăgătoare la o fenice, şi Ro- .Blândul Darie, atât de timid de obi-
a mai era palidă, trecută fără vreme, In ţinută cuviincioasă. Iancu, înalt şi ceiu. atunci a căpătat glas şi .energie. S’a
pentru a fi plăcută, nu-i era de ajuns grăsulia, alb la faţă, cu mustăţi negre, ridicat în picioare, a bătut cu pumnii
stocraţia degetelor fine. cu buze roşii, cărnoase, îşi tot potrivea în masă, a evocat vremurile patriarhale
itndiase ştiinţele naturale, şi era de ochelarii pe nasul ascuţit. Iancu ar fi cu suferinţi — de, să te miri, să te
Ită vreme profesoară într’un oraş din fost poate unul dintre cei mai distinşi cutremuri,—dar cu suflete mari. căci tă­
Ido va. gazetari. Era cuminte, şi cu mult bun ria nu-i în braţe, ci în inimi calde este.
’rea puţini sfau apropiat vreodată de simţ. Acei oameni, cu inimi calde, neîn­
iele naturii cu inteligenţa ei, cu o cul- Prozator — şi om de ştiinţă — în veş­ străinaţi de datini, • trudind, luptând,
ă elaborată, şi mai ales cu gingăşia nică nehotărîre de a apuca pe un drum murind, apărau ţara şi sămânţa neamu­
ii suflet de poetă. sau altul, pe cât de ţăran, pe atât de lui.
^etiţia superbă, înaltă, mlădioasă, cu blond la mustăţi şi la cioc — roşcovan Boerii adevăraţi ai neamului nostru
i negri şi sprincene încondeiate, cu ca un Neamţ, spătos şi îndesat — bun şi au fost răzăşii moldoveni, şi moşnenii
•fii de regină egipţiană, cu o feronieră violent, — naiv #i pretenţios, — neastâm­ Ţării Româneşti.
părul negru, desfăcut prin cărare, cu părat, sgomotos, mâneăcios şi bun apre- 'laica s’a aprins, s’a repezit să-l să­
Ite bijuterii — strălucia în straiu al- ciator al vinului, adresându-se familiar rute pe patriarhul Darie, şi însufleţirea
tru de muselinuri parfumate, cinai cunoscuţilor de dată recentă, abia lui era aşa de mare pentru a dovedi no­
ateligentă şi „mordantă“, rezuma în trecut de treizeci de ani, dar cu aere bleţea adevăraţilor ţărani,şi drepturile»
?e spirituale unele discuţii, în care se de condescendenţă bătrânească, — Taica sfinte la pământul care e al lor, căci
isteca numai de haz. — fura cu coada ochiului fiece mişcare l-au ţinut în braţe ca pe un copil, l-au