Page 4 - 1926-08
P. 4
4 UNIVERSUL LITERAR
apărat cu preţ scump de sânge, l-au Chipuri pentru o Evanghelie
muncit şi l-au rodnicit — aşa de tare
vorbia Taica — încât se zguduia sala, Semănătorul
şi cl părea ameninţat de un acces de
congestie. Si le-a grăit lor multe, în pil
Doctorul părea floarte satisfăcut, şi de, zicând : iată, a ieşit semănă
înclina uşor din cap afirmativ. torul să seamene...
lancu pentru întâia oară s’a găsit pe Matei, XIII. 3—8.
acelaş teren cu Cîndea. Veniau din Ar
deal, aduceau amintiri vii despre în veci Se întinde şesul neted ca apa; arătura
neuitaţii Iforia, Cloşca şi Crişan, şi evo Larg îşi revarsă valul de brazde pe hotar —
cau cu sfinţenie pe cel atât de înrudit
cu geniul poeziei noastre, pe falnicul, Si pe cuprinsul tării de * nalţi căutătura,
legendarul, slăvitul rege al Mofilor. In golul primăverii vezi: clătinat, un car
Narcis era democrat, însă nu se în
duioşa atât de ţăran, cât de mulţimea Pe drumul de tarlale cu spini, dudău şi bozii,
proletară, de lucrătorul tipograf, de tri Doi vulturi mari dând roate, departe, pe-un gorgan,
stul măturător al străzilor, de toată lu Si ’n fund de zare munţii de piatră ai Dobrogit,
mea celor necăji(i, cuprinzând pe inte Ca un chenar albastru tivit pe bărăgan.
lectuali,pe artişti şi meşteşugari.
— Ţăranii sânt prea mojici — a spus Dar el, semănătorul, din tot cuprinsul, vede
tărişor Letiţia la' urechea Liliei.
Esculap a prins această şoaptă şi a Doar grâul greu în mână şi brazda sub picior.
surâs uşor. De veacuri brazda neagră în braţul lui se ’ncrede —
-- Eram sigură că mă auziţi, şi am Si parcă din căfuie tămâie pe ogor.
spus anume aşa, ca să vă exasperez, îi
spuse încet Letiţia. Un preot alb, când pumnul în soare îl ridică
Neagu deplângea pierderea atâtor Si îşi deschide palma larg binecuvântând
scumpe achiziţii de rasă şi nobleţă : ca Cu rod bogat câmpia — Dar grâul pliriscând pică,
valerismul, gustul pentru frumos, fine- 0 parte cade-alături şi vrăbiile venind
ta manierelor, farmecul, saloanelor, şi
mai ales, acea nepreţuită artă de a trăi Mănâncă lacom grâul. Alte seminti căzură
între oameni, politeţa.
Taica s’a repezit la dânsul : Pe ţarină pietroasă şi ’nda'ă-au răsărit,
„Polite(a, domnule, e o minciună de Dar, fără rădăcină, păliră de căldură ;
ghizată a celor mai egoişti indivizi. Ţă Iar altele, picând în spini — le-au năpădit;
ranul nu ştie de politeţă,dar are ome
nie : cunoaşte cinstea, mila, duioşia... Iar altele căzură în roditoare glie :
— Nu le cunoaşte, susţinea cu îndâr Au ascultat cuvântul pământului cel bun —
jire Neagu. Si una dă o sută, iar alfa dă o mie...
— Le cunoaşte, îi ripostă bunul Darie, Si omu’n alb cu Domnul se ’ntoarce la cătun.
aproape înlăcrămat de indignare.
— Ţăranul e copilul bun, în marea fa ION FILLAT
milie a neamului nostru, zise Mihu,
luând iarăşi cuvântul. In sufletul lui
sunt toate comorile.
Să ne trezim, cât mai e vreme, căci el,
el singur e temelia şi viitorul.
Lumea necăjită a oraşelor e atinsă de
cangrenă, amice Narcis.
Că pier artele ? Nu e adevărat ! Arta,
şi toată cultura noastră de azi sunt al nătoşi, aţi spus ? E mai mult decât ade — In astă seară, era vorba să trecem j
toiri cu mult caracter străin. Să ne în vărat. E forma cea mai dezastruoasă a in recunoaştere tot materialul număru
toarcem la adevăratele tradiţii de artă tuberculozei. Să începem asanarea. Să-i lui viitor al revistei noastre. Vedeţi, că
şi cultură: să căpătăm isvorul vieţii a- vindecăm şi pe orăşeni, să îmbujorăm secretara vă ţine de scurt. Manuscrisele
dr vă rate, să ne înviorăm sorbind în el, cu sânge curat fin ţa. întreagă a neamu pe masă, şi să începem. Toţi se execu- ;
şi să începem arta dela temelia casei, lui. Atunci, pictura şi sculptura vor a- tară cu promptitudine. Mihu tuşi, pre-
şi dela stâlpul porţii. vea de lucrat chipuri ideale. gătindu-se a începe.
Porni-voin cultura cu întreaga massă — O siatue pentru uriaşi, se adresă Se făcu linişte solemnă.
a poporului, şi atunci să vedeţi perspec Taica în spre sculptori. Cum citia cu cea mai firească intona
tive infinite pentru cărturar şi artist. — Un portret al lui Corbea ! ceru că ţie, fără nimic din stridenţa artificiului,
Lilia oftă cu deplină satisfacţie. tre pictori, Iancu_ cuvintele se înlănţuiau sugestive şi evo-
Esculap părea că a respirat aerul pe — Să-l trezim, căci Corbea doarme cătoare, curgeau în şiruri cu rezonanţe
-
care îl cereau plămânii lui. încă, aşa cântă balada, zise Darie. muzicale, se insinuau şi picurau in su
-• lini daţi voe — zise el, destul de --• Bravo, Darie, să ni cânţi tu, balada flet, fermecau şi înfiorau.
încet, cu o sfiiciune, care-1 prindea, ca Iui Corbea. Pătrunseseră în casă mirezmele proas
o cochetărie pe-o femee. —Am să v’o cânt. Miliule ! pete ale pădurii. Prin colţuri, părea că
— Cuvântul c al medicinii, strigă Mi — începeţi asanarea, Doctore! surîtl scânteioarele. Cu graţii, crengi
hu, impunând tăcere. — Eu am făcut de mult jurământul, ca se îndantelau, şoapte de mister se des-
Un val de roşeaţă împurpură figura toate clipele vieţii mele să le închin luşiau în foşnetul de frunze.
tânărului, când el începu, oarecum stân măreţului uriaş. Sunt gata să fac toate
gacii! : jertfele, să-mi impun toate abnega- „Moartea căprioarei” era titlul bucă
,.Nu-i oare, poporul întreg un orga ţiilo. Numai pentru el, îmi trăesc viaţa ţii. Sprintena căprioară cu gambe fine,
nism, în dare, toate funcţiunile virale de muncă acum, şi mă pregătesc de lup rănită la un şold, se privea îndurerată
îşi cer organe sănătoase, armonios des- tă, pentru mai târziu. în oglinda isvorului, îşi aţinti-a apoi în
vag ochii înlăcrămaţi, şi dintr’odată, îşi
voltatc, căci nu poate să trăiască inima — Când entuziasmul a cucerit pe doc făcea spaimă, zărindu-şi propriile pică
fără plămâni, şi nu poate să dureze tori, când medicina arc astfel de ela turi de sânge.
creerul fără inimă. nuri, grăitoare cu aşa cuvinte, mergem...
— Un uriaş este poporul, strigă Da mergem înainte, zise Lilia. Iar se opria —- şi iar fugia — şi la fie
rie însufleţit. El este însuşi Corbea şi — Să bem în sănătatea muzelor !..~ care pas... inuria !... Şi... încet, încet, s’a,
Piutea baladelor. căci, de n’ar fi ele, Corbea ar găsi că stins în braţe de flori.
— Jos paraziţii de pe uriaş! adăogă viaţa nu merită să fie trăită, şi Corbea Câteva figuri omeneşti, vânători deco
Taica. nu s’ar mai trezi... închee Narcis, ridi rativi, se iveau când şi când prin lumi-
— Inima este ţăranul — strigă Darie. când paharul, şi aruncând o privire că nişuri, siluete romantice cuprinse în ;
unc
7Ţ. At i> urmând comparaţia anato tre Lilia. abur de poezie.
mică, eu, ca doctor, voiu zice că locui — Trăiască medicina !... adaose Letiţa. Nici un alt artist n’a tălmăcit vre-o- j
torii oraşelor sunt plămânii. Nu-s să Lilia ridicând glasul, a spus: dată, mai plastic şi mai magistral, adâu-
