Page 6 - 1926-08
P. 6
femeie tânără Câre, purta într’o Via|a ştiinţifică
îlpană a kimonoului un copilaş.
— Eu nu sunt stăpâne, spuse ea înge-
îcliind, de cât o biată pescărită de Z i m b r u l dispare
oici, dar locuiesc de multă vreme ţi-
îtul acesta şi cunosc fundul mării. In-
Lduiţi-mi să caut comoara. Pe vremuri se ştie că tara noastră a- Ucişi, alungaţi de pretutindeni, cei
Cât era de plăpândă !... dăpostea în pădurile nestrăbătute ale din urmă zimbri din Europa, aici şi-au
— Oamenii mei sunt puternici, îi răs- munţilor Carpaţi, un animal sălbatec, a găsit refugiul. Regii polonezi, ţarii Ru
jnse Kamatari şi n‘au isbutit. Cum ai cărui urmă a pierit cu desăvârşire la siei mai apoi, au luat sub protecţia lor
iţea tu, delicată floare să înfrunţi un noi. Zimbrul, vestitul bou sălbatec a că ultimile exemplare din această specie
îricol ca acesta ? rui efegie a rămas în stema Moldovei, nefericită. S’au pus pedepse mari pen
— Vezi tu, stăpâne, eu sunt mamă şi trăia atunci nesupărat pe aceste melea tru vânătorul ce-ar fi cutezat să ridice
Diu încerca pentru copilul meu. Viata guri. arma împotriva lor. Siberia, moartea
iea e umilă ; trebuie oare, ca fiul meu Nu ştiu când s’a stins ultimile vlă sau o amendă pe care n’ar fi plătit-o
i şi mine, să ajungă la moarte fără să stare ale falnicului! bour în Carpaţii no o viaţă îl aşteptă.
ie să citească ? Singura mea dorinţă ştri. In alte părţi s’a ţinut seamă de a- Totuş, ocrotiţi astfel, bourii se îm
r fi să fac din el un frumos Samurai, cest lucru, chiar şi cu alte vânaturi, puţinau. Pe vremea lui Napoleon mai
acrificiul meu, precum vezi, nu-i mare. ştiindu-se de pildă că cel din urmă mis erau 300 de capete; peste o sută de ani,
asă-mă să-l îndeplinesc. treţ a fost ucis în Anglia cam prdin anii turma crescuse abia cu 700. In mersul
Kamatari dădu din cap. Nu credea că 1650 şi 1685. obişnuit de înmulţire a acestui animal,
iata femeie are să poată isbuti. Totuşi, Unele păduri din Europa au mai păs era o scădere. Intr’un veac, turma abia
1 mod solemn îi făgădui ceeace cerea. trat câteva exemplare, risipite prin pă se îndoise.
Recunoscătoare, pescărită îl salută cu durile din Lituania maii cu seamă. Ţa Bolile îi’secera, ca pe nişte osândiţi,
îultă plecăciune, zâmbind şi se înde- rul păstrase şi el, închisă într’un parc şi de mai ţinem seamă că Ţarul făcea
ărtă. de vânătoare, o turmă de zimbri. din când în când incursiuni printre ei,
Uşoară, ea sosi pe ţărmul apei, puse De răul omului sălbătăciunile îşi pierind într’o vânătoare treizeci—patru
opilul jos pe plajă şi îi surâse cu dra- schimbă sălaşul din loc în loc. zeci de zimbri, vom înţelege de ce sfâr
oste. Apoi, îşi legă o funiei în jurul Nu se povesteşte oare în Aristotel şi şitul tragic al coloniei acesteia se în
lijlocului şi spuse pescarilor : Herodot că odinioară leul trăia pe pla trezărea în orizonturi apropiate.
— Cum voiu găsi balonul de cristal, iurile noastre, în sudul Europei ? Că De mutle ori erau prinşi pentru gră-
oiu trage de funie şi voi să mă scoateţi milele din armata lui Xerxes erau mân dinele zoologice.
fără. cate de lei în partea de miazănoapte a Pădurea era tăiată la marginii şi mic-
Apoi luă un pumnal în mână şi se a- Greciei, în Peonia sau Bulgaria de azi. şorându-se, nu alt rău se punea în ca
uncă în valuri. Şi cred că v’aduceţi aminte şi de sta lea zimbrilor. Hrana se restrângea şi
Cum face o cometă în cer, tot aşa tistica lupilor ucişi în Moldova, după ea odată cu aceasta. Vitele locuitorilor
trăbate ea apele şi atinge în curând socotelile „răposatului C. Negruzzi, ca din Bialowiecza o păşteau în toate păr
undul. In jurul ei nu sunt de cât ier- rele nu a fost numai un scriitor de ta ţile şi zimbrul tânjea, murind de-o
mri de mare legănate uşor şi mii de rc- lent, de spirit şi de inimă, ci a mai moarte înceată, aşa pe nesimţite.
lexe schimbătoare. fost şi directore al Oficiului de statis Prin 1908 s’a încins o boală între ei,
Ea merge fără odihnă. Caută. De o- tică din ţeara Moldovei ?“ Comentariul o epidemie care-i decima într’una. Au
lată, între alge, în apa de smarald, vede şugubăţ al neîntrecutului Odobescu în murit atunci patruzeci, după cum pieri
ucrtid o lumină stranie. vestita-i carte mincinoasă de vânătoare, seră şi mai înainte, de-o altă boală, ia-
Dă plantele marine . la o parte, cu e plin de adevăr. Dar vânatul dispare răş vreo şaizeci. Dacă ar fi fost ucişi cei
nâinile, şi înaintează. înaintea ei se şi fără să-i pui capul la preţ. Pe ur bolnavi, ca să nu molipsească pe cei să
naltă un palat măreţ. mele lupului şi ursului care s’au stins nătoşi, o astfel de încercare de salvare
— Oare am ajuns, îşi spuse ea, la lo- cu desăvârşire în Anglia, vor merge şi le-ar fi prelungit poate agonia. Dar a
:uinţa Balaurului, zeul mării ? Aici cerbul, castorul, caprele negre, girafa, fost ca neamul lor să se stingă acolo.
im să găsesc cu siguranţă balonul de rinocerul, hipopotamul şi elefantul. Disperaţi, zăpăciţi, ţinuţi la strâmtoare,
:ristal. Astăzi asistăm la dispariţia aproape se luptau între ei. Taurii bătrâni alun
Şi în adevăr, abia ridică ochii şi ză totală a unuia din cei mai de seamă re gau pe cei tinerii, iar vacile rămâneau
reşte în vârful celui mai înalt dintre prezentanţi ai faunei continentului nos nefecundate prin această luptă de în-
urnurile palatului, idolul strălucind în tru. Stăpînia altă dată pădurile Europei tâetate.
nijlocul balonului de cristal, — dar în- şi aproape toată lumea veche, de pe A venit războiul din 1914—1918. Turma
:onjurat de balauri, de şerpi, de monş- coastele îngheţate ale Siberiei şi până număra atunci 737 de capete. Teatrul
,ri care rânjeau înfiorător. în Alsacia şi Lorena. Peşterile din Midi războiului fiind pe aici, a făcut să piară
Inima i se luminează de bucurie. şi Spania au păreţii zugrăviţi de stră şi mai) mulţi. Germanii i-au ocrotit, e
1
Plină de o putere nouă, ca o umbră, moşii noştri cu admirabile desenuri alo dr.ept; au ucis taurii bătrâni şi vacile
tscunzându-se, se urcă pe palat. Atinge zimbrului, sub diferite înfăţişări. Se- sterile, ca să lase pe cei în floare să
vârful turnului. Pune mâna pe balonul meţia şi furia cu care atacă acest îna crească şi să se înmulţească în voie;
Ie cristal. intaş al boului nostru, sunt redate cu şi aceasta prin 1918, când nu mai erau
Dar abia îl apucase, că monştrii, o precizie de locuitorii cavernelor. decât 200 de zimbri.
ilipă buimăciţi, se reped spre ea, cu In scriitorii vechi se spune că bourul După victoria aliaţilor, retrăgându-se
îhiarele lor ascuţite. Unul din ei e a- trăia în Grecia şi Europa de mijloc. puterile centrale, în învălmăşagul ace
1
oroape s‘o prindă. Atunci cu pumna- In vremurile mai noui a păscut ierbu lei retrageri silite, vânătoarea celor din
ul, într‘o clipă, îşi face o tăietură a- rile Turkestanului, Caucazului, Rusiei, urmă zimbri a putut-o face oricine. Re
lâncă sub sâni, ascunse în ea balonul României, Suediei de jos, Angliei şi El voluţia însă le-a pus capăt: înfometaţii
le cristal şi trage de funie. veţiei. au tăbărât pe tot ce trăia, omorârd la
De frică să nu moară, balaurii se fe- S’a împuţinat însă mereu, cu cât omul 12 Aprilie 1919 şi pe cel din urmă zim
•esc de apa însângerată. l-a vânat şi a tăiat desişurile unde se bru.
Pe ţărm pescarii trag, trag mereu de găseâ la adăpost, nesupărat de nimeni. La fel au stat lucrurile şi în Caucazia.
’unie. Curând apa îşi schimbă culoarea: A ajuns astfel ca la sfârşitul secolului In nebunia lor, bolşevicii rupând orice
îchii lor obosiţi pentru că priviseră a- al nouăsprezecelea să nu mai fie zimbri legătură cu trecutul învăluit după ei
;enţi atâta timp fără să vadă nimic, decât în Lituania, în pădurea dela Bia în întuneric şi oprimări, au sfărâmat
ie luminează de bucurie. lowiecza şi în Caucazia. orice stavile ţariste. Au tăbărât cu mi
Şi iată pe nisip corpul femeii care Pădurea dela Bialowiecza — vorbeşte tralierele chiar, şi au ucis animalele a-
?ace neînsufleţit. un colaborator al revistei franceze La cestea risipite şi aici prin unele păduri.
Printre buzele-i palide se varsă câteva Nature — are o întindere de vreo 128.000 Mai trăesc astăzi în toată Europa vreo
picături de sak6, ca s‘o aducă la viată. hectare. Numai 120.000 hectare îs a- şaptezeci de exemplare, în captivitate
Ochii ei se întredeschid, încet, încet, coperite de arbori, restul fiind terenuri însă, risipite în grădinile zoologice şi
;a petalele. Din rana de sub sâni ea cultivate, drumuri şi mlaştinii. Aproape în parcurile unor' proprietarii mai cu
scoase balonul de cristal îl întinde lui treizeci de sate se află risipite pe a- milă. Se spune că s’a înfiinţat o ligă
ECamatari, apoii cu vocea stinsă ce abia ceastă întindere, iar între ele un orăşel, pentru apărarea zimbrului. Se va da
se auzi, spuse : Bialowiecza. In mai bine de un sfert de drumul unei turme într’o pădure, ca să
— Pentru copilul meu !... pădure, securea n’a intrat niciodată. Ca se sălbăticească iarăş, trăind în liberta
Atunci, foarte tare, ca ea să-l poată şi cu mii de ani în urmă, arborii sunt te, ca strămoşii lor. Stăruinţele acestea
auzi, Kamatari strigă : îngrămădiţi unul în atlul, crescuţi în şi astfel de mijloace artificiale vor fi
— Fiul tău va fi un adevărat Samu voe. Furtuna a făcut ravagiile-i cunos de vr’un folos ? Natura şi omul sunt
rai !... cute : trunchiurile răsturnate îi arată cu totul altceva şl mâna uneia se deo-
Şi în clipa când trecu la veşnica o- urmele, împiedicând prin aceste ziduri sibeşte cu totul de a celuilalt.
iihnă, un zâmbet ilumina, faţa mamei. naturale trecerea oricui. . __________ .. C. N. NEG OIŢA
t
