Page 4 - 1927-04

llNiVEltâUL LAT EU Au

nu şi-a găsit termen, greutatea cu caro Rugina retnuşcarii
autorul nostru Extrage • din prea ascun­
se mine, un minereu neîncetat uUitun
de sgură. . Era târziu şi Mircea Dăianu şedea reţi de aur. iar ochii ei mari scânteiaui
ri~ E impur şi dificil, se rostea un a* încă culcat cu faţa în sus în iarba moale, siilr umbra lui. 8'
nalfabet savant. Ce nerozie ! parfumată de pe malul lacului. Uşor ca o rugăciune el îi şoptea tu.l .
- Proust nici nu caută.- pentru a i se Era în vacanţă şi cartea* de drept du­ vuite de iubire, dar ea' râdea mereu i h
aduce ciudata învinuire cu nu găseşte pă cârc prepara examenul de toamnă batjocoritor. lj
decât cu strădanie, că nu-i în stare să alunecase alături în timp ce el visa cu Apoi încruntata îi răspunse: — „Mir. a
fixeze decât în spasm. Proust descopere gândul aiurea. In jurul lui era pace a- oca, să sfârşim odată... eu mă duc... aşi u
ca un halucinat si ca el, se plimbă ‘n clnncu. Nu se auzeau decât sgomote în­ vrea să nu mai aud do tine‘‘... f
dansuri pe un fir de sârmă, de-asupra depărtate şi ţârâitul greerilor de câmp. Şi cuvintole ei cădeau peste inima
tumultului urbei în plină agitaţie. Scara se lăsa uşoară pe-ste lacul ce se lui, ca nişte picături de foc ce lasă ra­ ii
.De aoeea, nici nu poate fi la el vorba întindea departe, pe moşie, până la ho­ nă unde ajung. l
de greutate. Numai substanţă, se ridică, tarul vecin şi îmbrăcat în umbre violete Pe ochii lui se urzia o pânză) de la- î
acrobat, cu facilităţile substanţei, fâl­ toată lunca. crinii şi Simona aşa a sfârşit : „...M‘aş. £
fâire de gând, fără îngrădiri trupeşti. De odată, se nuzi un zgomot şi Mir­ teaptă celălalt... adio !"...
Nici de scalpel nu ponte fi, aici, a- cea zări printre sălcii pe Baba Rada, l
m.intit, analiza presupunând premedi- care venea la iaz să se scalde. Iar Mircea, muşcându-şi buzele ca sa î
fare^ desemn chirurgical, atenţie dofto­ Bătrâna era la conacul Dăienilor de iui strige după ea, rămase nemişcat şi
ricească, explicaţie doctrinară şi capi­ când se născuse Mircea. Ea îl crescuse privea cum se îndepărta triumfătoare
tol de rezultate. Prin aceasta se si de­ de mic şi avea pentru el o dragoste şi şi fericită că lăsa nenorocire în ur- I
părtează de cerebralii veacurilor revo­ un devotament de sclavă. ura ei. ■
lute Ş* căinţa noastră-i mare că, ştiind De la moartea singurului ei fecior în- Şi acum parcă o vedea cum mergea I
că aşa . e, • admitem compromisul de n-l tr‘o explozie la Pirotechnie, unde îşi fă­ repede şi cum în spate umbra ci so 1
înrudi,' câteva rânduri mai .sus, pentru cea armata, bătrâna nu mai era u- prelungii spre el, unindu-i încă odată ;
şi fără voia lor. Apoi şi această mân- |
plăcerea aliorn şi iertarea pc care, laşi, cciuşi.
o solicităm. Această durere mare o făcuse tristă gâiere dată de lună s‘a şters.
Do-asupra mormintelor se ridică, su­ şi hărţuitoare cu celelalte slugi şi de Nici umbră n‘a mai rămas între ei.
perstiţie populară, flăcări, şi la fel, se atunci, mai toată ziua o auzeai bombă­ Nimic... Nimic...
Şi Mircea îşi apăsa acum faţa în pă­
ridică din opera lui. limba de foc com- nind şi suspinând prin bucătărie. mânt şi rupea cu dinţii din iarbă, in-
biVstiunc mistică aproape. Avem .micera Mircea se făcu mic în iarbă şi aştepta tr‘o încorckure dureroasa.
impresie că la Proust cuvântul nu-i cău­ ca bătrâna să. so desbrace şi să intre
lin plescăit îl trezi. Se ridică repede
tat, ci, pălălaie, răspunde, fantasmă, ri­ în apă. şi-şi aminti de curiozitatea lui bolnavă.
nei arderi interne. De aici, şi neputinţa 11 cuprinse o curiozitate bizară şi
unei definiţii raportate la el, întreaga perversă de a vedea, o femeie bătrână, Bătrâna nu se mai vedea. Se sculă în
lui operă, de somnambule investigaţii şi goală şi se ascunse şi mai bine spre a picioare şi se apropie de ţărmul apei.
găsiri, necuprmzând decât inexorabilul. nu fi zărit. Nn se vedea nimic. Nu se auzeau do
In ziua în care s‘ar fi săvârşit arderea Câte femei tinere nu admirase el cât aceleaşi şoapte monotone ale un­
totală. Proust nici n‘ar fi grăit, des­ goale, dar un corp de femeie bătrână delor.
tinul său fiind, astfel. închis. încă nu văzuse şi se gândea eă treime O haină a babei era singura mărtu­
Ce mulţumiri pentru cititor de a se să fie interesant. rie, că ea fusese aci şi bă totul nu era
lăsa, ‘pasiv, în stăpânirea unei atât de Şi acum, aştepta cu nerăbdare ca un vis.
târziu-limitate foi ţe ! Baba Rada să fie cu totul desbrăcută Îngrijorat Mircea, alergă în jurul la­
Discuţia nu are. în consecinţă loc, au pentru a putea gusta această privelişte cului. Nici o urmă.
cată a se învârti numai în jurul germi­ onuă. Bănui că bătrâna s‘a înecat scufun­
naţiei. rare, pe deasupra besiclelor sau Cum Mircea'şedea aşa, îi trecu pe di­ dă ndu-se în adâncime, dar această idee
mapei savante, are să fie primită fără nainte atâtea femei frumoase ce-i îm­ nu vroia să-i intre în cap, căci prea ar
cârtire şi lără\ de rezervă. Când renunţă bătaseră simţurile acolo, în Parisul plin fi fost grozav. Gândul că poate a ieşit
hi îndreptării, aproximaţii, rol educa­ de lumină, unde urina doctoratul în clin apă şi stă mai departe, undeva în
tiv mii culturală dăscălie, şi critica c-tc, drept. iarbă, prinse a se înfiripa încetul cu
peste zidurile penitenciarului în care Mai ales îl chinuia amintirea Simo- încetul şi îi risipi tulburarea care-1
adesea se complace, interesantă mărgi- nei, o franţuzoaică blondă\ cu carnea frământa.
nindu-se la mângâierile tăcute ale cer­ albă ca crinul, cu sânii micii şi tari. Cercetă iarăşi cu atenţie tot ţărmul,
curilor vegetale clin trunchi, şi-apoi In ochii ci senini se oglindea azurul se uită prin bălăriile ce crescuseră
la' admiraţia frunzişului, de freamăt şi cerului iar sărutările buzelor ei mici înalte şi printre lăstarii sălciilor, dar
de umbră. şi roşii îi dăduseră fiorii fericirii. nu găsi nimic.
Pe lângă cenuşa magnificelor enun­ Şi ce trist se isprăvise romanul acela O durere adâncă şi grea îi coborî în
ţări de occidentală dispută, pornită din (ie iubire pe care amândoi o credeau suflet. Era sigur acum că bătrâna s‘a
slovele lui Proust, si urmărite cu o mi­ veşnică ! Ce rău sa purtat cu el femeia înecat.
1
nuţioasă. sârguinţă de ironia noastră u iubită!... Alergă in sat şi dădu de veste. Câţiva
pândă,-se ridică, suplu şi tare inteligent, Toată dragostea lui pent/ra zeiţa cu ţărani dimpreună cu şeful postului de
conturul trasat fără greş de d. Zarifo- corp de fecioară şi totuşi cu simţurile jandarmi se suiră înt'r‘o barcă şi căc-
pol, unul dintre intuitivii dccţi ai epo- şi cu sufletul de demon i se ridică deo­ tară oi o cange lungă în fundul apel.
cci‘ lui. . - - . î i : VL\ dată năpraznic în faţă. Mircea, de pe ţărm îi urmărea cu pli­
Simţea că o iubeşte şi acum tot uşa virea, aninându-.se de [speranţa unei
ELENA PKOTOPOPESCU de intens, deşi se credea vindecat de minuni, care i-ar fi scos-o deodată tea-
mult fără, în faţă.
Nebuniile şi plăcerile dragostei lor Dar minunea nu se întâmplă şi până
trecute îl înfiorau şi îi bici ui au min­ seara târziu o cântară în zadar.
tea, iar în suflet i se redeşteptă toată Sătenii şi jandarmul plecară întris­
suferinţa ce îndurase la despărţirea lor. taţi de nenorocirea întâmplată, iar Mir­
...Era într'o seară când se întorceau cea rămase singur şi abătut la margi­
amândoi de la teatru. nea apei.
Ce cuvinte dureroase îi spusese. Elo Noaptea! coborise liniştită peste iac.
cădeau peste inima lui bolnavă ca Albastrul de cobalt al cerului. strălu­
nişte ciocane grele, iar în ochii ci fru­ cea fosforescent.
moşi se strânsese răutatea fenreiască Dc siis, luna sc reflecta pe întinde-
din toate veacurile. mi feerică, a ajiei şi părea , că se coboa­
Şi totuşi el o privea cu iubire şi o ră pe o scară de aur ale cărei trepte
iertase de tot ce-i făcuse. urmau fără de sfârşit în adâncime.
O rugase frumos să rămână şi să <uite De-odată, în depărtare o săgeată scli­
dacă a supărat-o cu ceva, dar ea tăcea pitoare spintecă zarea.
zâmbind cu răutate. Nori negri începură să se îngrămă­
Noaptea plutia in jurul lor caldă, dească, mişcându-se ca nişte valuri u-
misterioasă. riaşe purtate dc vânt.
Era linişte peste tot şi totuşi atâta Parca că se aud din văzduh cânturi
furtună în sufletul lui. funerare.
DintrŢm colţ de nour luna revărsa Picături mari de ploaie, ciupeau a-
potopuri dc lumină, Părul Simo'nei pă­ ipelc. Tacului. Scara ele aur ’sc topi îjî îii-