Page 5 - 1927-04
P. 5

t MVERSUL LITERAR
        timeric,  iar  lacul  so  transformă  rntr’uu   Veste rea                         V e d e n i i
        eolt de urare sbuciumată.
         Vălurele  se  alungau  şi  freamătul  lor
        ac îngâna cu aiureala vântului.      In viata mea trecută, mă aflam
         Lui Mircca i se păru că uude o shn-   La curtea unui Rege, vestitor de rele.   Icoane prinse hi fuga unui tren , *
    •f fonie ciudată de clopote sparte şi în-   Era, departe, undeva, un neam       (vedenii repezi ce mi vor să stee
    ,j lcmnit privea cum natura se răsvrătise   Ce-şi căuta uit Dumnezeu în stele.  din care nu rămân decât crâmpec
        aşa > deodată, ca protestare pentru
    ■ t moartea bietei bătrâne.              Stăpânul meu, monnrch temut şi mag     ca dintr'o melodie un refren) :
         Avea  impresia  că  în  jurul  lui  se  des­  Citea în astre dincolo de mine :
        fac  prăpăstii  negre,  fără  fund,  care  a-,  El se visa subt ceruri noui pribeag,
        ineninjau să-l înghită.              Eu u'am văzut luceafărul ce vine.      Intihin brudet un luminiş lacustru,
         Tremurând şi pătruns de ploaie până                                        cetăţi medievale putrezite
       In piele, rătăci ca un somnambul prin   Veniu pe cer din depărtări de dor    cărări cu vegetaţii parazite
     j noapte si târziu de tot ajunse acasă şi   Si pe pământ din lncrămi şi din vise...   porticuri afumate de iclaustru ;
       se culcă înfrigurat.                  Bătrânul Rege, tânăru-i popor
         Toată  noaptea  aceia,  avu  visuri  rele.   I! aşteptau cu braţele deschise.
       Părea  că  Baiba  Rada  goală,  se  scufundă
       în lac, strigând după ajutor.         Sc bucurau, în svonul argintiu         biserici vechi cu bârnele mâncate,
         Era  un  schelet  pe  care  atârna  o  piele   Al diminejii pline de plecare   printre seneţi un asin care sbiară,
       neagră, sbârcită.                     Cu nechezări de mânz şi salt sglobiu   pustietăţi de uliţi către seară,
         Alerga  prin  apă  după,  ea,  dar  în  ciu­  De drom.adere şt de care.    dughene strfinse‘11 drnguri şi lacnte ;
       da  sfor|ărilor  lui  o  greutate  mare  îl
       paraliza  şi  parcă.  îl  finea  pe  loc,  fără   Porninu, voioşi, spre cel mai tânăr sfânt
       a o putea ajunge.                     Duceau mătăsuri şi tămâie, spumă, • -   amurguri, cimitire, chiparoşii
         Apoi  bătrâna  ridică  mâna  făcând  un   Eu nu înţelegeam atât avânt,
       gest  de  ameninţare,  îl  blestemă  şi  dis­  Eu, vestitorul de războia şi ciumă :  urcând solemn spre culmile stnncoase
       păru în apă;      , r                                                        un cârd de capre, o fată care coase
         Atunci  el  vroi  să  strige  după  ajutor,   Trec zile lungi şi nop|i uşoare'u stol   îutrun balcon printre garoafe roşii.
       dar  siin(ea  că  glasul  i  se  înţepeneşte  în   Si steaua pe-o colibă se împlântă
       gât  şi  că  nu  putea  articula  nici  un   lin prunc — şi’n jurul frunţii rotogol              G. CAUNESCU
       cuvânt.                               De raze. Heruvimii cântă...
         Şi acest vis rău Ta chinuit până cli-
    \ rnineaia.                              Iar Regele, stăpânul meu temut
                   , *                       Cehi umilit extaz acum străl.uce,
        •Zile  dearândul  Mircca  veni  Ia  locul   —■ De ce to'ncrimfi, —
       nenorocirii şi aştepta parcă ceva.                    ina'nticbu —
         Ceasuri  întregi,  rămânea  aşa  cu  pri­                   ce-ai văzut ?
       virea  furată  de  oglinda  apei,  fără  nici   - IJn om culoat între tâlhari, pe-o cruce...
       lunganei:
         Iar  noaptea  îl  chinuia  cu  aceleaşi  .vi­         VICTOR EFTIMIU
       suri grozave. * ' • * ' *
         Durerea  ce  simţise  prin  pieirder.ea
       bătrânei  câre-1  crescuse,  i-o  mărea  încă
                          -
       .şi  remuşcarea  că  ea   murise  din  cau­  glas  uşor  parcă-i  şoptea  :  „Dacă-  tu  nu   purcei  de  lapte,  iar  bătrânul  Dâiami
       za lui. ..                            ai  fi  voit  să  o  vezi  goală  şi  nu  te  ascun­  plecase  la  Bucureşti  după  bomboane,
         --•‘..Eu am omorîţ-o... eu am omo.rit-o...   dea!  în  iarba,  ea  poate  nu  se-scălda...  şi   săraturi şi alte bunătăţi.
       îşi zicea, sunt un criminal de rând!"   nu  se  îneca.,.  Poate  că-  ca  s‘ur  fi  dus  în-   Conacul  începuse  încă  clin  ajun  să  se
                        v                    tr'altă  parte  să  se  scalde...  sau  poate  că   populeze  cu  invitaţii  care  aveau  să  ră­
         Grăbi  plecarea  la  Paris.-  Moartea  în    ar  fi  renunţat  în  acea  zi  şi  cine  ştio  da­  mână  câteva  zile,  căci  la  Dăieni  cheful
                                          r
       să  îl  urmări  şi  acolo.  11  vedeai  dimi­  că  altă  dată,  nu  ar  fi  scăpat  de  la  o  aşa   odată  început,  ţinea  zile  dearândul.  Ve­
       neaţa  la.  bibliotecă  sau  după.  amiază  la   moarte !‘‘...               cinii  şi  prietenii  din  apropiere,  sosiră
       cursuri,  rămânând  timp  îndelungat)  cu   Boală  de  nervi  progresa  din  zi  în  zi   chiar în ziua de Sfânta Maria.
       ochii,  fixaţi-«îutr'.un  singur  •  punct,  care   şi Mircea nu-şi mai putut da examenele.  Petrecerea  începu  dis  de  dimineaţă,
       se.  tot  mărea  şi  devenea  tabloul  întreg   Dădu  o  telegramă  şi  Se  întoarse  în   când  un  taraf  de  lăutari  se  auzi  cân­
       al acelei întâmplări.                 tară.                                  tând  sub  ferestrele'  unde  dormea  săr­
         Noaptea,  o  petrecea  cu,  prieteni  -sau           II                    bătorita  deşteptând  din  somn  pe  mu­
       cu  femei  şi  se.  culca  târziu  spre  ziuă.                               safiri.  Cheful  se  încinse  însă  cu  putere
       zdrobit  de  oboseală,  (lupă:  ce'se.'  ame­  Trecuse-aproape  un  an  ele  la  moartea   la  masa  de  prânz  şi  ţinu  până  în  <pre
       ţise’  cu  alcool,’  în"  speranţa  că  aşa  ar.   Babei Racla...            seară.  Tinerii  dansau:,  bătrânii  îi'  pri-
       putea  să  doarniă  un  ceas,  două,  fără   Câ(i  clin  satul  Doljani,  unde  era  co­  viau  fericiţi  şi  în  clipa  aceia,  fşetrăinu
       visuri.                               nacul  Dăienilor  îşi  mai  amintea  neno­  toată tinereţea lor dealtădată.
                                         :
         Dar’  aceiaşi  .  obsesiune  îl  chinuia  ş -i.   rocirea  ?  Mircea  însă  era  singurul  care   Aveau  ochii,  sclipitori  şi  obrajii  în-
       sbuciuma sufletul.                    o -purta mereu în el.                  'bujoraţi  de  vinul  vechiu,  ruginiu,  pe
                                                                                                                    ;
         So  arătă  la  un’  medic  şi  acesta  după   Reîntors  acasă,  căuta  să  se  obosească   cnre-1  scoteau  servitorii  clin  fundul  piv­
       ce  il  examina,  îl  găsi  foarte  bolnav,  lot   gonih(du-şi  melancolia  .  şi  amintirile   niţei,  în  căni  mari  de  pământ  spre  a  fi
       sistemul nervos îi era sdruncinat.    oare-1 copleşeau.                      mereu proaspăt şi rece,
         Ii  prescrise  jucaturi  şi  injecţii.  Urmă   Cutreera  ogoarele  cu  o  puşcă  pe  umăr,   Lăutarii  cântau  sentimentali,  cu  fo­
       cu  sfinţenie  prescripjiunile  medicului,   dar  seara  târziu  se  întorcea  acasă  cu  sa­  cul  aprins  în  ei,  de  ulciorul  de  vin  ce
       dar nici o îmbunătăţire nu se ivi.    cul gol.                               şi-l treceau unul după altul pe la gură.
         Din  contră,  deveni  trist,  posomorit  şi   Alte  .  ori  încăleca  şi  în  galop  nebun   Se  auzea  ciocnetul  paharelor/  urări
       arfăgos. .-                           spinteca zările aurii ale câmpiei.     de  sănătate,-  râsete  şi  frenezie.  To(i  pe­
         O  ură  marc  so  născu  în  ol  în  contra   însă  numai,  corpul  singur  i  se  oste­  treceau.  toţi  erau  fericiţi,  numai  pe
       Simonei, şi o căută prin tot Parisul.  nea,  căci  şlifletul  îi  rămânea  treaz  şi   Mircea  nu-1  putea  cuprinde  veselia  in
        Ar.  fi.  voit  să  se  răsbune’,  căci  mimai   chinuit; .                 valurile ei sgomotoase.
       amintirea  ei  il  făcuse  să  uite  de  bă­           *                      Printre  invitaţi  eru  şi  bocrul  Gri-
       trână.                                  De  sfânta  Marin  era  petreceri;  la   gorc,  un  mare  proprietar  vecini,  care
         Dorea  să-i  '  facă  dev;j  răfu,  peiitruca   moşie.          •          venise  Cu  fiica  sa  Smaranda,  o.  fecioa­
       un nou păcat să-l spele de celălalt.    Era  onomastica  mamei  sale  şi  cum   ră  plăpândă  si  timidă,  cc-şi  terminase
         Dar  imediat  judecata  îj  venea  în  a-   bătrânului.  Daianu  ii  plăceau  chefurile,   tocmai  şcoala  la  călugăriţe  şi  pe  care
       jutor  şi-l  rechema  Ia  realitate.  Atunci   mi scăpa nici o ocazie de băutură,  părinţii lui Mircea ar fi dorit-o de noră.
       găsea  clipe  de  seninătate.  întrezărea  o   li  făcea  o  deosebită  plăcere  ca  oaspe­  Si  coana  Marifa  era  supărată  foc  că
       fericire  apropiată,  întemeiată  pe  mun­  ţii  să  se  simtă  bine  la  masa  lui  şi  să-i   băiatul  ei  şedea  departe  de  ea  şi  nu  in­
       că  şi  pe  speranţa  unei.  vieţi  noiif  şi  fru­  laude  vinurile  vechi  din  via  strămo­  tra în cercul tinerilor cari dansau.
                                      1
       moase.  cânVl  so  va  întoârfce  acasă   cu   şească,  pe  care  le  îngrijia  cu  evlavie,   La  mustrarea  ei  Mircea  zâmbi  dure­
       viitorul făcut.                       el singur.                             ros  şi  se  apropie  de  Smaranda.  Ar  fi
             — „In definitiv, îşi zicea, ce.sunt eu   Pregătirile  se  făceau  de  câteva  zile.   voit  să  fie  drăguţ  cu  ea,  să-i  spună  cu­
          vinovat de moartea' babei ?* Chiar dacă   Toţi  argaţii  erau  preocupaţii  căci  era   vinte  frumoase  dar  nu  reuşi  să  fie  de­
          nu mă aflam eu, acolo,'ea tot se îneca'*...   voitba  să  vină  lume  malta.  Se  făcuse  o   cât banal şl antipatic.
             Viziunea însă reapărea şi în suflet un  mulţime dc dulciuri, se tăiaseră păsări.  încarcă clo,uă trei) s-uibiecte ele con-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10