Page 7 - 1927-04
P. 7
wr universul literar
\ ; ' ' • i
t
s'a Infiltrat în corp. Pielea mea miroa-. Am ucis pe
se a mort. Nu cumva am murit eu ? Dumnezeu*’
Desigur ! Eu am murit şi am şi intrat
in putrefacţie. Aci nu sunt într'un spital Vremea stătuse in loc.
* . ci într'un cavou. Nu zac într'un pat, ci Adela cânta mereu... înainte vreme, de câte ori pleca do
sunt întins într'un cosciug". Vrabie, se ridică de pe scaun. îşi în acasă, cu şi acum, îl petrecea din capul
scărei şi când paşii lui loveau asfaltul
dreptă oasele şi, sprijini pânza de pă Cur ţoi, se urca pe scaun, îu faţa feres
.....Simono, fericirea mea spulberată de rete. ca să o poată privi mai bine, de Ja
vânturile crude ale vietei. aud din de depărtare. trei, şi ochii ei râdeau şi mâna ei flutura
părtare cum bate ora trei. Ce sclipitor Filiera... Ia salutul lui, ultimul pe care i-1 trimitea
din poartă.
a fost omul când a măsurat timpul şi a îşi şterse pensulele, le aruncă în bor Făcu şi acum ea altă dată...
dat glas orelor ! Sunetul înfiorător al canul de lut de pe pian se spălă pc mâini,
clopotului de bronz vibrează încă stri îşi lepădă halatul, îşi puse haina şi pălă
dent în noapte şi îl simt cum tremură în ria şi eşi.
sufletul meu. cliemnndu-mă la judecata Adela, întoarse capul prinzându-şi pri
viitoare, când voi fi întrebat ce-am făcut virea de clanţa uşei, ascultând cum se
cu baba Rada ?
închide şi uşa de afară, a sălii în vreme
A bătut ora irei. Câte ore.au trecut şi ce degetele-i obosite par'că, abia de se
trec mereu de douăzeci şi cinci de ani ? mai mişcau pe clapele pianului, înăbu
Ce am făcut eu în. timpul ce s'a scurs, şind ultimele sunete...
aşa de repede ? Câte-va secunde în urmă. se sculă gră
Aproape nimic ! Te-am iubit pe tine
şi acum nu vii să'mi mângâi fruntea bită, ca şi cum întârziase vreme de preţ.
Puse un scaun în faţa ferestrei şi se ur
rece. cu niâinele tale fierbinţi !... că să plivească pe poarta de fier, laig
Numai. mama şi tata vin să plângă la
sicriul meu. deschisă. In aceiaşi clipă. Vrabie ('.şea...
Astăzi au venit iar. Mă priveau lung L‘a urmărit până departe. în lungul
şi-si ştergeuu lacrimile pe furiş. Docto străzei... A cotit la dreapta...... S'a sters...
Adela era încă pe scaun. Ochii ei mari
rul le spunea că nu înţelege de ce slă deschişi, rămaseră să măsoare mereu u-
besc aşa, căci mănânc destul de bine ; ee’nşi porţiune de driiin de la poartă,,
şi-i asigura că mă voi face bine în cu până departe unde dispăruse şi de-aeo’o,
rând...
Ca şi cum ar fi cineva care ar putea până la poartă.
învia morţii 1 Nu gândea la nimic.
Acum. privea acoperişurile caselor,
Şi râdeam, râdeam cu pofta de prost »
5
lin'. Pe urmă infirmierul a stat lângă numărul coşurilor şi» ochiurile de pod'de C. ARDELEANU
mine şi m'n silit să mănânc. pe la construcţii... Departe, între două Se întoarse din nou în cameră şi din
Ce chin şi ce sacrilegiu Un mort care ziduri înalte, ale unei case eu etaj. mai nou se urcă pe scaun ca să vadă acelaşi
mănâncă alţi morţi ! Mi-e scârbă de mult gh'cind să vedea o bucată ruptă drum pe care nu trecea nimeni şi ace
din bulevardul C.olţei.
mine !'*.... leaşi case cu aceleaşi acoperişuri şi cu
A trecut un oltean... o doică cu căru
cior... im eonii eu coreul şi... a trecut un aceleaşi ziduri înalte ce tăeau petecul
.Strălucitoarea mea Simonn. tu eşti rupt din bulevard.
steaua care mi-a luminat ochiul de am om... A trecut el. Vrabie... Pe glaful ferestrei, pisicile, alto trelo
Dacă ar fi nutut să spa’rgă zidurile ca
putut găsi acest petec de jurnal pe mar selor. cu. ochii, să-l vază mereu... se cocoşară frecându-şi capetele, de ma
ginea căruia îţi* scriu: căci nu se mai nile albe şi goale, ale Adelei.
Căută o altă nrvolişte. Ochii îi fugeau
află nici o bucată de hârtie albă. Ei ştiu înainte, împiedecându-se de acoperişu Vrabie era hotărît să rupă această le
că morţilor nu le mai trebue nimic ! gătură. Doi ani. erau prea dc ajuns pen
Curios. îmi dau seama de toate, deşi rile caselor, do pomi şi zidurile înalte tru viaţa care o dusese, viaţă de om în
am intrat în putrefacţie. Această desco ale nrocrio^ătilor ce străjuinu bulevar surat, adăogâud la aceasta şi faptul că
1
perire r»e care o fac schimbă toate teo dul. închizând zarea. femeca pe'care o avea, nu-i mai dădea
•Suspină...
riile ştiinţifice de pânâ acum. Se dete tos de pe scaun şi rămase în nici o posibilitate de a mai face altceva
Toţi credeau că morţii nu mai ştiu ini fiorul odăei. singură cu cele trei pi de cât lucruri cunoscute.
nimic. sici, fereastra largă pe care fugeau Corpul ei, corpul Adelei care la înce
Toţi susţineau că oamenilor odată in nourii petecind tăria, pianul cu clapele put părea să-l ispitească în frumuseţi ne
traţi în descompunere, mintea şi .sufletul albe şi negre şi mirosul proaspăt de bănuite, acum îi era cunoscut şi prea cu
li s'a stins. vopsea,.. noscut.
Ce greşeală ! Draga mea, află deln Deschise uşa de la antreu, o deschise Făcuse treizeci de nud uri şi tot atâtea
mine că cel mai mare mister pc pământ şi pe cea de afară şi din capul scărei, ai pete sau poze diverse pe care le găseu
pentru om. este el însuşi. privea în .ms, treptele ce coborau in ro în mi.şcările-i leneşe, pasionate şi pe cari
Căci iată. eu am murit de mult şi to tire do inele. le credea că nu se vor repeta.
tuşi, te iubesc. îţi scriu, vorbesc şi mai °) Fragment de roman. Asta la început.
ales miros. Acum, culoarea pielei îi părea prea
O re b'no ar fi fost dacă m'aş fi năs albă, formele prea împlinite şi mişcările
cut fără nas ! urât la mine ? Nici tu nu mă mai iu • prea aceleaşi...
Mă uit la mine şi vreau să regăsesc pe beşti-? Sunt Mircea sunt copilul pe care Prea o cunoştea. Nimic nou, nici un in-
Mircea de altădată. , l'ai crescut tu... sunt călăul tău !.,. teres care să-l mai lege dc ea, de aceia
Dar rămân încremenit, căci nu mai Iartă-mă... nu mai ridica mâna... nu hotărî să se despartă. El nu era făcui
m'am găsit! Ce a mai rămas din mine? mă mai blestema. să-şi închidă viaţa lângă o femee. Arta
Ce Sunt eu a'cuum ? Un strigoi... o um Simono. privirea babei mă înghiaţă. trebue să premeargă vieţei.
bră... de care s'a legat Baba Hâda prin blestemul ei mă îngrozeşte... râsul ci De aceia, îi spuse încă de mult, cil dru
toate fibrele corpului ei şi mă duce cu mă înebuneşte.... ' murile lor se despart, că ea este liberă
4
ea în prăpastia unei ape fără de sfâr să se ducă ori unde, că frumuseţea ei va
şit.... ,.....Simono... Simono... Baba Rada... putea prinde pe un om, ca toţi oamenii,
„...Simono ! E ultimul strigăt cu care Baba Rada'*. care să o iubească şi cu care să se mă
te chem. Doamna Dăianu terminase de mult de rite aşa ca orişi ce femee, fără ca nimic
De abia pot să mai aştern câteva rân citit şi rămase aşa, pe gânduri... să piardă din ceeace poate fericirea să-i
duri pentru tine.. Amintiri din trecut îi fulgerau pe dea femeei care ştie că un cămin şi o
întunericul din acest cavou se lasă dinaintea ochilor. viaţă de tihnă, o va cinsti în faţa socie
juste mine ca un cupac de fier şi-mi pa II revedea pe Mircea copil. De mic tăţii.
ralizează toate mişcările. . avea o fire bizară. Silitor Ia carte, dar — Da, e singura soluţie... Lucrul tre
Sper că se vor înduioşa .şi vor hotărî foarte nervos şi cu apucături svăpăiate. buri să-l înţelegi !...
să mă îngroape, căci văd cum esc pe fe Ii veni în minte o întâmplare (le de Aşa i-a spus el.
reastră ca un abur cenuşiu, mirosul mult. când Mircea făcuse o mare nâs- —• Nu'nţeleg nimic, a răspuns ea. Via
greu ce răspândeşte cadavrul meu 1“ bâtie. Atunci Baba Rada îi spusese : ţa mea ţi-am închinat-o ţie. Pc tine te
—- „Bagă de seamă Coniţă ca lui Co iubesc... în faţa ta mi-ain pierdut mân
„Simono, cine este femeia caro se a- misii M'rcea să nu i se clatine sufletul ! dria pc care orişice femee o are... A ta
propie şi mă eh iarnă ? O văd ca prin Si bătrâna cu capul în mâini .plângea, sunt !... A ta... a nimănui altuia... Omoa-,
ceaţă... şi totuşi nu eşti tu iubita mea ! * plângea cu hohote... ră-mă I... fă ce vrei...
E Baba Ilada I sunt lângă tine batrâ- - Nu. nu pot pleca din casă...
îiico I iacă te-am ajuns. De ce te uiţi aşa VINTILA V. PARAiSCIIIVESCU C. ARDELEANU
