Page 7 - 1927-19
P. 7
UNIVERSUL LITERAR 295
taţia, în credinţa lui Tarde, socializează
Legea progresului individul...
Tarde afirmă, aşa dar, că, la începu
i tul ei, societatea era heterogenă. Acelaş
lucru crede şi Guneplovicz. „Am de
Ce este progresul ? tribul progresează, diferenţa între gu monstrat în „Lupta raselor** — scrie el,
Iată o problemă, care ar putea foarte vernaţi şi guvernanţi se accentuiază, bu în Precis de Sociologie* , că hipoteza plu
1
bine să fie privită din punct de vedere năoară. In langaj, dela exclamaţie şi ralităţii primitive a hoardelor umane
filosofic, metafizic; dar care poate să până la toate părţile de cuvânt sau gra este singura bază raţională, pe caic so
fie, deasemenea, studiată şi din puiet de maticale, avem tot o schimbare dela o- ciologia poate să se sprijine pentru a
vedere social, ştiinţific. mogen către heterogen. In ncelaş timp cu da explicaţiuni satisfăcătoare, tuturor
K vorba deci despre progresul socie trecerea dela incoherent la coherent, fenomenelor sociale**. (Pag. 22).
tăţii. Ne locailzăm la latura sociologică este şi o trecere dela uniform la multi
a problemei, pentru că însemnătatea form. Henri Berr crede, ca şi Tarde, că pro
practică a acestei laturi e covârşitoare „Evoluţia se poate defini o schimbare gresul constă într'o tendinţă către uni
faţă de celelalte. Pe câtă vreme în do a unei omogenităţi incoherente într‘o he tate, iar nu către multiplicitate, cum
meniul filosofiei, plutim în sfera consi- terogenitate coherentă* . credea Spencer. „Dacă progresul uman
4
deraţiuniloir abstracte şi a aprecierilor Dar evoluţia ne apare şi ca o schim — scrie el — se realizează în grupuri fe
subiective, în domeniul social al pro bare dela nedefinit, la definit ; fazele lurite, prin efortul unor societăţi dis>-
blemei ne aflăm pe tărâmul sigur al rea succesive, pe cari le traversează socie tincte şi uneori duşmane, reflexiuriea va
lităţii sociale, şi discutăm fapte şi date tăţile arată progresul dela o organizare avea ’de scop să reglementeze şi să
concrete, relaţii de cauzalitate şi de de nedeterminată către o organizare deter strângă aceste relaţiuni. Prin solidari
venire. Şi tragem din acestea concluzii minată. tate reală şi prin logică conştientă, ten
practice, îndemnări de viată şi norme de Ceeace sileşte la această evoluare pro tativelor de unificare imperialistă li se
purtare. gresivă dela indefinit şi omogen la de vor substitui, din ce în ce, dispoziţiuni
Poate fi identificat progresul cu mer finit şi heterogen. este ceiace se cunoaşte către o bună înţelegere. Şi evoluţia is
sul înainte al societăţii ? Negreşit nu ! sub numele de instabilitatea omogenu torică, într'un sens pare să tindă într'o
Mersul înainte al societăţii nu e pro lui. Iată ideile lui Spencer, în această societate a naţiunilor la organizarea
priu zis un proces •— cu toate că aparen privinţă : ..Omogenitatea este o condi omenirii", (p. XXIII Prefaţă la volumul
4
tele indică acest lucru — ci pur şi sim ţie de echilibru nestabil. Instabilitatea „Des clans aux empires* par Moren ct
plu o fatalitate, o necesitate, o condiţie este consecinţa faptului că diversele Davy).
de viată. Mai mult decât atâta, mersul a- părţ’ ale unei agregaţiuni omogene sunt Ch. Bougle, în ..Lcs idees cgalitaires**,
cesta înainte e cadrul, e jghiabul prin în mod necesar expuse diverselor forţe ajunge la aceiaş concluzie, în ce pri
care societatea dăinuieşte. diferind fie prin speţă, fie prin intensi veşte tendinţa evoluţiei progresive către
Progresul nu poate fi această dăinuire tate şi ca urmare ele sunt modificate unificarea societăţilor.
fatală a societăţii ; ci el poate fi un diferit. Instabilitatea omogenului se gă Pe Durkheim ni-e greu să-l catalo
proccssus social, o desfăşurare într'un seşte pe deplin verificată atât în lumea găm în una din cele două concepţii ale
anumit sens a evenimentelor sociale şi omogenică cât şi în cea organică, vege lui Spencer sau a lui Tarde. Pentitucă, în
de aci începe, ca în ori şi ce problemă tală sau animală. teoriile sale sociale, se apropie şi de o
de sociologie ; inevitabilul : magistri cei*- Grupurile de oameni primitivi, fără concepţie şi de alta se apropie de con
tant ! Progresul' fiind un processus, o organizaţie erau uniţi prin relaţii omo- cepţia unitară a lui Tarde atunci când
desfăşurare de evenimente* sociale în- genp ; acestea au evoluat către grupuri consideră societatea ca pe o realitate
tr'un anumit sens, cată a se determina sociale unite prin relaţii eterogene: şi morală proprie, sui-generis, autoritară,
însuşi acest sens. aci avem cheia inegalităţii sociale („Op. răsărind din fie ce individ, şi fiind totuşi
Şi de aci încolo începe gâlceava. cit.“, capi. XIV). ceva aparte şi autonom. Se apropie însă
Herbert Spencer, în faimoasa lucrare Aşa dar pentru Herbert Speneer, pro de Spencer, când readuce evoluţia istori
4
„Primile Principii *, a formulat legea cesul progresului social — ca şi ori şi ce că a societăţilor, Ia trecerea dela solida
progresului în următqatrele cuviinţe: progres, în genere — constă în trecerea ritatea represivă mecanică (uniformi-
evolufia în genere, şi progresul în parti de Ia simplu la compus, dela omogen la zantă) la solidaritatea civilă organică
cular, constau într‘o trecere, treptată şi heterogen, dela uniform la multiform şi (individualistă, deci multiplicistă).
fatală, dela simplu la compus, dela omo dela indistinct la diferenţiat în virtutea Şi pentru a termina cu criticarea lui
gen la heterogen, dela unitate la multi unei observaţiuni elementare empirice ; Spencer, remarcăm observaţiile lui An
plicitate. La baza acestei multiplicări instabilitatea omogenului. tonio Labrioln, cari-1 consideră pe Spen
de neînlăiurat se află, socoate Spencer, cer un metafizician, de speţă vulgară.
o observatiune empirică : instabilitatea Or, tocmai această empirică constatare ,.Nu e greu — scrie el — să distrugem
omogenului. elementară, Gabriel Tarde o contestă. în Spencer, ce datoreşte savantului şi ce
Tot ce este omogenitate, unitate, sim Pentni el, evoluţia progresivă a socie se datoreşte filosofului, deoarece el face
plicitate se caracterizează, în mod pro tăţii s‘a realizat şi se realizează dela scrimă uşoară cu categoriile de lioino-
priu, prin instabilitatea, prin străduinţa multiplicitate la unitate. „Evoluţia rea gen şi heterogen, indistinct şi diferen
prin tendinţa oarbă către heterogenitate lităţii sociale, scrie Tarde în „Legile so ţiat, cunoscut şi necunoscut, cari consti
multiplicitate, complexitate. ciale", 92 trad. românească" a constat tuiesc sau reminiscenţe ale unui kantian
Legea evoluţiei, pentru Spencer, se re în trecerea treptată dela o mulţime do inconştient sau o caricatură din Hegel".
duce la neîncetata integraţie a fenome armonii foarte mici la un număr mai Tom vedea, în numărul viitor, alte
nelor, din ori şi ce domenii. Exemplu mic, de armonii mai mari şi la un nu
de integraţii în viata socială : dela fa măr foarte mic de armonii foarte mari, teorii despre progres, teoriile anti-
milie şi trib răsleţe s‘a ajuns la concen până când ajungem, într'un viitor neho- progresiste şi vom termina prin a încerca
trări în oraşe şi sate. In limbaj dela mo- tărît, la consumarea progresului social o sinteză.
nosilabe s‘a ajuns la polisilabe, la cu într'o civilizaţie unică şi totală, cât se N. N. MATIIEESCU
vinte. Integraţia în industrie este evi poate de armonioasă".
4
dentă : Maşinile, desvoltarea şi concen In lucrarea „Legile imitaţiei* acelaş
trarea capitalului constituiesc probe Tarde, la finalul capitolului III despre
irefutabile de integraţie industrială. în „Guvernământ" ajunge la concluzia că
muzică, integraţie se constată prin tre „societatea actuală va ajunge de la o
cerea dela cadenţa simplă şi monotonă stare de libertate actuală, la o viitoare
a cântecului vechiu la frazele complexe stare de uniformizare generală* .
4
ale muzicei de azi. Şi în literatură pro Şi în fine în „Logica socială", tot Tar
gresul integraţiei este evident, prin com de constată că totul se operează în evo
plexul caracterului şi relaţiilor morale luţia socială prin multi-conştiinţa : care
ale eroilor din diferitele opere artistice. în urmă, tinde a opera prin uni-conştiin-
„Evoluţia ne apare astfel ca o schim ţă! Această fatală uniformizare şi stabili
bare de la o formă mai puţin coherentă re de unitate — politiceşte, Tarde visa un
la o formă mai coherentă**. Ansamblul armonios imperiu universal ! — se rea
vieţii inorganice, organice şi superorga- lizează de către acel factor social a
nice s‘a efectuat prin trecere dela sim toate făcător : de către imitaţie, care
plu la compus. fiind o pornire inerentă indivizilor, ope-
Şi în societate, susţine Spencer, se ur rându-se al) interioribus ad exteriora,
mează evoluţia după legea schimbării uniformizează, prin anonimat, pe indi
omogenului în heterogen. Pe măsură ce vizi în totalul societăţii. De oare ce, imi
