Page 8 - 1913-06

CRONICĂ DOCUMENTARĂ

Originea şi progresele presei

E veche şi prea cunoscută zicătoarea, că omul nu
ştie să-şi preţuiască sănătatea decât atunci când e bol­
nav. Acelaş lucru se poate spune şi despre presă: nu
preţuim ziarele decât atunci când ne lipsesc. Suntem
aşa de obişnuiţi să ne cetim în fiecare zi jurnalul, să
ne punem în curent cu toate câte au loc în omenire,
încât îl considerăm ca pe aerul pe care-1 aspirăm me­
reu şi la care nu ne gândim niciodată. Şi când se în­
tâmplă să rămânem câtva timp fără să ne cetim gazeta,
avem impresia că suntem izolaţi de restul lumii.
Din toate elementele vieţii moderne, jurnalismul
e unul din cele mai considerabile şi puterea lui este
aşa de mare, încât o plasăm imediat după puterea exe­
cutivă, legislativă şi judiciară a societăţii. De unde nu­
mele presei: a patra putere în stat. Cu atât mai inte­
resant ne pare să vorbim în acest articol, de naşterea
şi de progresul jurnalismului, de rolul pe care l-a ju­
cat el în diferitele epoci ale istoriei, de progresele cari
i-au permis să dobândească imensa lui influenţă. Nu Statuia din Paris alui Theophraste Renau-
dot, creatorul celui dintâi ziar din lume.
ştiu unde am cetit odată că un număr de ziar este o
zi din existenţa universală. Şi vorba aceasta m-a izbit Se spune că cei dintâi cari au înventat ziaristica,
prin adevărul ce-1 conţine. sunt Chinezii. In archivele împărăteşti din Peking se
Presa e în general regina lumei, mai puternică, păstrează, zice-se, pergamente în cari acum două mii cinci
mai covârşitoare decât capetele încoronate. In ea se sute şi trei mii de ani, s-au consemnat toate eveni­
contopesc simţămintele şi părerile hidrei cu milioane mentele cari aveau loc în fiecare zi la curtea imperială.
de capete, care se numeşte public. Şi publicul e în­ Cu alte cuvinte, ele constituesc un fel de cronici ale
treaga omenire. existenţei cotidiane, pe care o duceau suveranii şi cei
Să ne dăm acum seama cum a debutat, cum a cari îi încunjurau. Pergamentele erau strict limitate nu­
progresat, cum a ajuns aşa de mare această populară mai la personagiile dela curte şi ecoul lor nu se în­
instituţiune ? tindea niciodată mai departe. Din această pricină, ele
De când datează ea ? nu pot fi socotite în nici un chip ca o origine a presei,
căci numele acesta presupune, dimpotrivă o instituţiune
la care participa întreaga societate, un întreg popor.
Mult mai aproape de jurnalism au fost în cazul
acesta micile afişe de pergament, pe cari Romanii le
fixau pe la răscruci, pe sub portice, la Forum şi cari
făceau cunoscut cetăţenilor faptele zilei: Acta populi
Romani diurna. In ele se găseau veşti de minuni, de
spectacole, de incendii, de căsătorii, de înmormântări,
de falimente, de „ploi de pietre", etc. Iată dar cam ce
conţineau acele pergamente.
Adevărata putere a presei este în realitate mo­
dernă. Ea s-a născut cu mult după evul mediu şi chiar
după Renaştere. Trebue să aşteptăm invenţia tipogra­
fiei şi marea mişcare a opiniei publice, iscată de lup­
tele religioase din veacul XVI-Iea, ca să ajungem la
originea adevăratului jurnalism.
Cel dintâi număr de ziar a apărut de fapt în
Europa; el s-a publicat în limba franceză, Ia Strasburg,
în anul după Christos 1609. Titlul gazetei erâ cam
lung. Judecaţi:
Emil de Girardin, vestitul ziarist francez, „Dare de seamă a evenimentelor principale şi me­
care a introdus cel dintâi anunţurile şi ro­
manul foileton în presa cotidiană. morabile cari s-au petrecut sau se vor petrece (?) în