Page 8 - 1913-24

Principele Carol al României a făcut nu de mult o vizită familiei regale din Italia şi din prilejul acesta se vor­
beşte de-o oarecare alianţă între România şi Italia pentru o heghemonie a celor două state în Balcani. Alianţa
aceasta afirmative va fi cu atât mai mult asigurată, că principele Carol va luă în căsătorie o fată a regelui din
Italia. în ilustraţia ce-o dăm noi principele Carol c la dreapta regelui Italiei, Victor Emanuil al 111.
pe jgheaburile batozii. Se deşartă baniţele cu vârf în Bătrâna dete din cap, apoi îi netezi părul, sprâr
carul arendaşului, cerguit până’n loitre, şi rar vine cenele si iar îl sărută:
*
rândul cărucioarei de alături... Se aprinde Oancea de „Pupă-1 mama de flăcău frumos... Călina maic
necaz, când vede cu ce mai rămâne din munca de de când nu te-am văzut!..."
pe o vară, — şi svârle baniţa desnădăjduit. îşi dă Călin îşi lipi capul de obrazul sbârcit şi îngân;
pălăria pe ceafă boerul, şi ridică gârbaciul, ce-1 ţinea „De mult, mamă!..."
pe genunchi. Oancea se apără, dar cureaua ce mare Anca rămase nemişcată şi, dupăce înăbuşi u
l-a plesnit în frunte şi l-a dat peste cap. „Aoleo!... oftat, grăi:
Căline... Anca...", atât mai putu scoate... Călin tresări, „Cinci ani astă vară... Dela moartea lui biel
scutură capul şi-şi şterse fruntea brobonată de sudoare. tat-tău!...“ Urmă o tăcere de câteva clipe şi amând*
Se deschise uşa încetinei şi baba Anca păşi rămaseră cu privirile în gol. Anca duse şorţul înc
pragul în vârful picioarelor, ca şi când s-ar fi ferit, şi-şi uscă genele înrourate, în vremece Călin îi împr
să nu trezească pe cineva; dar când dete cu ochii de sură gâtul, căutând să-şi ascundă ochii umezi. î
Călin, care se plimba pe dinaintea ferestrei, isbucni şterse lacrămile pe ascuns, şi gonind gândul tri:
în voie: printr’o sfială, începu altă vorbă, dând curaj bătrâne
„Te-ai sculat, maică?... Bine ai făcut, că toacă „De acum are să fie bine de noi, mamă... Su
şi .popa de leturghie". inspector, am leafă mare, opt sute de franci pe lună
îşi lipi buzele uscate de fruntea albă a fecioru­ — Opt sute!", făcu Anca, adunându-şi puteri
lui şi-l mângâie pe obraz cu mâinele ei slabe: slăbite şi bucurându-se de bucuria feciorului drag.
„Ai dormit bine, maică?... Am aşternut trei pa­ Apoi Călin se duse degrabă la haina din cui
turi, să fie patul mai moale. trase din buzunar ceva, întinzându-o mamă-sei:
— Bine mamă", îngână Călin, „fără vise. Eram „îţi place?!"
tare obosit; de ieri dimineaţă din revărsatul zorilor şi Bătrâna îşi trecu mâna peste ochi şi se uită Iun
până azi-noapte târziu, vino-vino, vino-vino, cu trenul, „Ce poză frumoasă!..."
şi-acu îmi urlă capul... Călin zâmbi:
— Aşa departe e Bucureştiul, maică?", întrebă „E mireasa mea, mamă..."
Anca, mirată. Anca deschise ochii mari, apoi deodată i se s
„Departe, mamă. De aici până acolo, sunt tocmai nină toată faţa şi isbucni, tremurând de bucurie:
cincisprezece posti, cu drumul de fier". „Mireasa ta?., aşa frumoasă şi îmbrăcată scump"

328