Page 1 - 1913-27

Nr. 27. C O S I N Z E A N A Pag. 381.

îtregi de picuri deşi, ca cernuţi de-o tot cuprinsul vederii şi zările se oameni se f r ă m â n t ă supuşi de
ată uriaşă. Ploaie măruntă, tom- îmbumbă cu teamă par’că, atunci groază.
atică, care sporeşte grozav. Se por- te apasă greu mocnirea firii. E ca Iată, colo se frânge o salcie
eşte de dimineaţa şi curge cu a- şi când te roade o prevestire nelă­ bătrână. Vârtejul o ridică cu putere
seaş îndârjire zile dearândul. Nici murită, un gând neguros: ce-o să şi o izbeşte de-un podmol. Casa de
licărire de lumină prin plumbul se întâmple, Doamne? pământ se clatină, păreţii se pleacă
lăţimilor, nici o rază milostivă, Te tot uiţi afară prin geamul într’o parte. Vai, cad... O pisică
louă, plouă... încefuit şi aştepfi să prinzi o undă plânge pe coperiş. Stăpânul îşi
Pământul nu mai poate primi de lumină de undeva, din vre-o frânge mânile alături. In fundul gră­
tâta umezeală. Coastele de pădure spărtură de nor. Zădarnic. Ploaia dinii, pe coastă, o femee desperată
imegă. Bietele sămănături se în- urmează cu îndărătnicie. Ţâr-târ-fâr... strânge pe lângă sine o ceată de
nd supărate pe piepturi de răzoare, copii cari tremură de frică şi de
ar’că simt şi ele greutatea norilor Dela o vreme, după zile de frig. Mânia lui Dumnezeu.
ovarnici. Firele de grâu au plecat ploaie, se anunfă potopul. Pârâia­ Ajuns la oraş, potopul se bate
apetele, iar foile de cucuruz atârnă şele se umflă pe coaste, ca vinele de ziduri, îneacă străzi şi curţi.
esperate. unui uriaş întărâtat. Pornesc din Nici cele mai puternice poduri nu-i
Nici o gură de vânt, nici un toate părfile, îmbărbătându-se. Saltă pot sta împotrivă. Puterea ome­
gomot. O linişte adâncă s’a înstă- peste trunchiuri răsturnate, ca nişte nească se arată neputincioasă în
ânit pretutindeni. Doar picurii de băieţandrii zglobii. Şi chiotesc spre faţa elementelor înfuriate. Compa­
loaie dacă se aud, ca cântecul văi, preschimbându-se în duşmani niile de soldaţi, comandate la pri­
năduşit al unor greeri îndepărtaţi. năvalnici. In faţa unui obstacol mai mejdie, stau deoparte cu legături de
E mai chinuitoare ploaia înceată, serios se unesc mai mulţi, se o- funii şi cu peluri: nu pot începe
iomoală, decât furtunile năpraznice. presc pe-o clipă adulmecând par’că nimica. Cel mult iau în braţe copii
!ând vezi în depărtare năvală de slăbiciunea contrarului, apoi se a- şi-i duc la adăpost. Nu mai sunt
lori, auzi tunete şi vezi biciuri de vântă mugind. Şi biata căpiţă de drumuri, nici cărări. Apele spală
dc împletecindu-se pe pânza văz- fân, sau malul de pământ, se prăvăl calea ferată şi trenurile adastă pe
luhului, atunci te cutremuri, e ade- învinse şi noroite. la gări, cu căzanele răcite.
ărat, dar totuş din semne simţi Văile se umplu de apă năvăli­ Râurile revarsă peste câmpii
e va să vină şi te împaci, aştep- toare. La gaturi se sbat armăsari belşug nemăsurat de ape tulburi,
ând deslăntuirea furtunei. Picurii turbaţi şi troznesc zăgazuri. Urlă gălbui. Murăşul e o mare.
nari, răpăitori, vin repede, se cern valuri pretutindeni şi potopul se Groaza şi desnădejdea supun
:u iuţeală şi trec. Iar după dânşii încheagă cutropitor. Ajungând la toate inimile. Frunţile oamenilor se
ti că are să urmeze râsul dulce, sate sau la oraşe, nu mai sunt pu­ pleacă grele de gânduri. Viitorul se
nviorător, al soarelui. Păraiele vuiesc teri ca să-l stăvilească. Se năruie arată întunecat, nenorocit.
in ceas două şi vara străluceşte garduri, gem pomii, se clatină punţi Apele tot clocote în văi. Şi de
nainte, ca o zeiţă biruitoare. şi poduri. Dobitoacele mugesc în­ sus, din văzduhul cenuşiu curge
Insă când se închide cerul peste spăimântate prin ocoale, iar bieţii mereu. Plouă, plouă...

Strada Porumbului din Orăştie sub apă. Strada Fabricii din Orăştie sub apă.
Stopul din zilele trecute a făcut ravagii cumplite îndeosebi pe valea Murăşului şi chiar în Orăştie râurile de munte au ieşit din
alvie şi au acoperit câteva străzi mărginaşe ale oraşului.