Page 4 - 1926-37
P. 4
Pag. 360----------------------------------- — c o s i n z I e a n a - - - - - - - - - - - - - - - - - - -----------------------------12—IX. 1926’
să încerce să biciuiască marea în puri de strigoi, va înspăimânta şi Când au venit duşmanii şi au
furiată?“ armăsar şi stăpân, le va deschide dat peste cimitirul cu morminte
Marele preot se trezi. Visul stă prăpastie, rostogolindu i în braţele proaspete s’au umplut de o spaimă
ruia în mititea sa viu ca o icoană. morţii. neînţeleasă. Caii lor tremurau şi
r
Şoaptele mormintelor i se închie- — Soldaţii supuşi poruncilor nechezau înspăimântaţi, neîndrâs-
gau în cuvinte desluşite stăruitor şi până atunci, se vor revolta ucigân- nind să calce pe pământ de ţin
neîncetat. du-şi mai marii lor. Blestemul des tirim, loviţi până la sânge de pin
Arătându-se poporului le spuse face legăturile de jurăminte. tenii ascuţiţi ai stăpânului, săltau
visul; iar aceştia cuprinşi de spaimă — Dumnezeu ne cere nouă, oa nebuneşte şi rupând frâul s’aşter-
îi întrebară asupra înţelesului. menilor, minunea. Ne cere cea mai neau într’un galop repede ca vântul,
Preotul le vorbi sub stăpânirea înfricoşată jertfă care. s’a adus vre sburau fără ţintă, urmăriţi de bles
inspiraţiei dumnezeeşti. odată. Să ne înjunghiem pruncii şi temai morţilor, până când cădeau
— Dumnezeul atotputernic, fă să-i astupăm cu mâ nile noastre, li morţi, ucigându-şi stăpânii sub gre
cătorul de minuni, ne cere nouă vom boci şi pe ei şi ne vom boci utatea lor.
oamenilor minunea. Să tăem pră şi viaţa noastră, urmându-i în Oastea din urmă îşi împingea
pastia adâncă până în mijlocul pă moarte. înaintaşii încrezuţi în paterea nu
mântului, să legăm cer de pământ, — Nu va rămâne decât o sută mărului. Vedeau moartea şi se în
înch zând calea duşmanilor. de perechi, păzitori ai amintirii tărâtau să se lupte cu ea. B estemul
— Vom aşterne în drumul lor noastre. Vor scăpa de urgia duş îi pândea însă pe toţi cei ce călcau
un cimitir proaspăt, un cimitir din pe pământul sfânt al jertfei. Cădeau
copiii, taţii şi soţiile noastre. Fie manului, căci au hJtar un cimitir. otrăviţi de mireasma aerului. Sim
Ei rămân să povestească nepoţilor
care din noi va jertfi ce are mai despre jertfa noastră şi noi vom ţeau cum li se strecoară în 'minte
drag. Mama copilul, bărbatul soţia, trăi în ei. Murind, rămânem nemu nebunia şi uitând de lege şi jură
logodnica iubitul. ritori în amintirea celor ce trâesc. mânt, ridicau arma împotriva ca
Ne vom aşterne trupurile în dru Toţi vom fi un mormânt, vor fi pilor. Cel ce îl ucideau veneau îtir
mul lor şi le vom opri mersul, cu însă suflete să îngrijească de flo locul lor spre a se împlini bles
blestemul, pe care pot să-1 ros rile din ţintirim. temul.
tească sufletele celor morţ'. Vom încercau să dărâme crucile albe,
sfinţi pământul prin morminte. Cine — Pregătiţi vă de moarte. Zice-ţi să strivească în ele otrava bleste
va îndrăsni să treacă în goana cai ultima rugăciune, să plecăm cu mului.
lor peste mormintele sfnte? însuşi sufht împacat în cealaltă lume. Cei In miez de noapte se simţeau su
moartea va veghia la căpătâ.ul ce vor să trăiască să s’aleagL O grumaţi de mâini reci şi puternice
nostru, neînvinsa moarte şi ne va jertfă fără cred'nţa celui ce o dă şi crezându-şi prietenii drept duş
răsbuna. Vom scrie pe fiecare cruce e mai neplăcută Iul Dumnezeu de manii, se ucideau unul pe altul.
blesteme îngrozitoare. Ne vcm pre cât un păcat. Falnica oaste pierise fără urmă.
face sufletele în otravă şi ameste- Dar nimeni nu voia să fugă de Se nimicise cum se destramă o
cându-ne cu aerul cimitirului le moarte şi atumi au cerut sorţii pânză de păianjen în bătaia vân
vom spurca sângele. Ne vom pre să-şi aleagă pe ce-i ce vor rămâne. tului.
face în stafii, a căror somn a fost In noaptea aceea s'a adus cea
turbat şi vom sugruma pe cei bles mai mare şi cea mai sfântă jertfă.
temaţi Spada duşmanului se va Un popor se jertfea pe altarul ne Au trecut sute de ani. Cei ră
frânge în piatra dela căpătâiul nos muririi. Toţi erau demni de moarte. maşi din poporul cel mic se în
tru. In muz de noapte ne vom Nimeni nu blestema şi nimeni nu mulţiră şi au început să simtă pă
preface în monştri cu nri de ochi plângea. Mamele îşijungh au prun mântul prea strâmt ptntru ei. In
şi vom speria caii ce pasc iarba o- cii şi apoi îşi împlântau în sân a- cimitirul sfânt, iarba crescu bogată,
trăvitâ. Stăpânilor le-om tulbura Celaş cuţit cald încă de sânge. iar caii lor flămânzeau pe râpele
somnul cu vise groaznice şi răsbu- Mureau cântând şi proslăvin d pă sterpe. Pământul cimitirului aducea
nătoare. mântul carei-a hrănit şi care leva roade bogate pe urma brazdei de
— De partea noastră va sta taina da odihna de vec*. Chioteau ca ia plug, ia ei în colţul de ţară munca
înfricoşată a morţii. Vom picura în un ospăţ. Se căsătoreau cu moartea, era răsolătită cu sgârcenie.
urechile lor murmurul misterioase îşi Lg deau pruncii ce abia ştiu — Morţ i sunt lipsiţi de trebu
lor morminte. Vor vorbi bu’gării ci sa rostească cuvântul mamă, cu inţe. Ei nu cer pâine, pe când co
mitirului în cuvinte aspre şi ame- moartea. pii noştri flămânzesc. Amintirea lor
n’nţ-toare. Luna va lunrna schelete T ta îşi îngropa pe toţi cei avuţi o avem în suflet, să arăm peste
înfricoşctoare, întunericul va purta dragi şi apoi se culca şi el lângă ei. truourile lor. Până când să ne în
ochi de str'goi. lumina zilei va a- Cei rămaşi au scris pe fiecare chidă un cimit’r drumul spre viaţă?
răta pete de sârge încă vii. Cân piatră de la căpătâiul morţilor ma Le-am plăt t tot ceiace le datoram,
tecul privighetoarei va fi aducător rele blestem: „B estemat să fie ori neturburâtidu-le odihan secole dea-
de rele, ca ce! de cucuvae. cine ar încerca să tulbure pacea rândul. Dar fără somn sunt c**!
— Le vom aşterne în drum un celor duşi. Să îi sece sângele în morţi, de ce să ne mai încetin'm
cimitir, iar caii lor sălbatici vor vine, să i se strecoare* nebunia în paşii când trecem pe lângă mor
tremura în apropiere de morminte, suflet. Inima i-o roadă viermii spai mântul lor. Oasele le vor fi tot atât
vor necheza de spaimă şi aruncân- mei. N’dbă parte de odihnă, nici de mulţumite dormind sub rădă
du-şi stăpânii din şea îi vor zdrobi dor de ţară, nici dor de soţie. Să cina grâului, precum dorm acum
cu cop t le. Pe cei mai îndărătnici piară fără mângăere şi fără urmă!“ sub f ori!
îi vor purta în besna nopţii, iar Au sădit fiori pe morminte şi Aşa vorbiră cei răi; iar alţii le
Sufletele noastre urmându-i îo chi le-au udat cu lacrimile lor. răspundeau:
