Page 7 - 1926-37
P. 7
12—IX. 1926 ----------------------------- - - - - - - - - - - - C O S 1 N Z E A N A - - - - —............ ■ — ■' Pag. 363
dispensabilă chiar, tuturor ambiţiu voi mânca de frupt ca în toate zi apoi să se împărtăşiască, pentru a
nilor politice, pentrucă ea trars- lele, dar singur, la mine acasă. E atinge împăcat cu sine temutul
foarmă în agent electoral pe orice o nerozie toată manifestaţia voastră. liman.
membru al ei, aş exclama : „E clar Pentru ce să manifestezi? Cu ce Adăogai pe un ton de înfrun
ca lumina soarelui“. Când însă prt- vă supără că alţii nu mănâncă în tare : „El o vrea, însfârşit, dacă a-
tindeţi că ea serveşte la a săpa spi această zi came? 4 ceasta nu-i va face niciun bine,
ritul nonarhic, eu vă râd în nas. Unchiul însă o ţinea morţiş. El rău nu- i va putea face niciodată“.
„Priveşte numai această vastă şi invită trei prieteni în restaurantul Bătrânul jefu t, înspăimântat, în
:
misterioasă asociaţie democratică, de frunte ai oraşului; şi cum un cântat, tremurând din tot trupul,
în care prinţul moştenitor al Ang chiul plâtia totul, eu n’am mai re îmi zise: „aşteaptă un minut, fiule,
liei e „mare maestru“; ca şi fratele fuzat să manifestez. mă întorc“. Dar eu răspunsei: „Să
ţarului în Rusia, şi din care fac Dela ora patru, noi ocuparăm o mă iertaţi, părinte, dar eu nu vă
parte regele Humbert şi prinţul de masă în văzul tuturor la cafeneaua voi înseţ, convingerile mele nu
Galles şi toate căpâţânele încoro Pd eiope, cea mai cercetată, şi un mi-o îrgădue. Am refuzat chiar de
c
nate de pe glob!“ chiul Si thene povestea cu voce a veni să vă caut; de aceea v’aş
Drept răspuns unchiul îmi stre tare menu-ul. ruga să nu spuneţi că m’aţi văzut,
cura în urechi: La şase ore a început să ni se ci să arătaţi că aţi fost înştiinţat
„E adevărat, dar toţi aceşti prinţi serviască masa. La zece ore mân de boala unchiului meu printr’un
servesc proectele noastre fără să-şi eam încă şi băusem, în cinci, opt fei de revelaţiune“.
dea seama“. sprezece sticle de vin, plus patru Bătrânul consimţi şi se duse gră
— Şi reciproc, nu e aşa? sticle de şampanie. Atunci unchiul bit să sune la poarta unchiului
Şi adăogam în mine: „Burduf meu propuse ceea ce el numea „rân Sosthene. Servitoarea, care îngrijia
de nerozii!“ dul arhiepiscopului“. Se aşeza în de bolnav, deschise imediat şi vă
Unchiul Sosthfene trebuia însă văşir înaintea fiecăruia şase sticluţe zui sutana neagră înghiţindu se în
zut învitând la masă un franc pe cari le umplea cu licheururi di această fortăreaţă a liberei cugetări.
mason. ferite; apoi trebuia să le goleşti
Mai întâi se apropiau şi îşi a- rând pe rând. în timp ce unul din Mă ascunsei sub o poartă vecină
tingeau nasurile cu un aer misterios, asistenţă număra până la douăzeci. pentru a aştepta evenimentul. Să
foarte nostim. Se vedea că ei se Era stupid ; unchiul Sosthfcne gâsia nătos, unchiul ar fi ucis pe iezuit,
dedau în acelaş timp la o serie de însă că aceasta este „de circums însă îl ştiam incapabil să ridice bra
presiuni secrete. Când voiam să tanţă“. ţul, şi mă întrebam, cu o bucurie
scot pe unchiul meu din sărite, nu La unsprezece, el era beat ca un drăcească, re nemaivăzută scenă
aveam decât să-i amintesc că şi cântăreţ A trebuit să fie dus cu avea să se joace între aceşti doi
câinii au un chip cu totul franc trăsura şi pus în pat; şi totuşi se antogonişti. Ce luptă? ce explica
masonic de a se întâlni. putea prevede că manifesteţia sa ţie? ce stupefacţie? ce nedume
Unchiul îşi ţâra apoi prietenul anticlericală urma să dea într’o rire? ş’ ce desnedământ h această
într'un colţ ca şi cum ar fi avut crâncenă indigestie. situaţie fără ieşire, pe care indig
să-i încredinţeze lucruri conside Pe când mergeam spre cisă, şi narea unch ului meu o făcea şi mai
rabile ; iar la masă, faţă în faţă, ei eu beat, dar de o beţie veselă, o tragică ?
aveau un fel deosebit de a se uita Idee machiavelică şi care satisfăcea Râdeam sirgur să mă ţ'n de
unul la altul, de a încrucişa privi toate instinctele mele de scep’icism burtă şi îmi repetam cu glas scă
rile, de a bea cu o aruncătură de îmi trăsni prin cap. zut: „Ah! ce bună farsă, ce bună
ochi, ca pentru a-şi repeta neînce Îmi îndreptai cravata, luai un aer farsă !“
tat: „Tot noi, sireacii, ce zici?“ desperat şi alergai să sun ca un Totuşi începuse a se simţi fri
Şi când te gândeşti că de a- furios la uşa bătrânului iezuit. El gul, şi îmi dădui seama că iezuitul
ceştia, cari îşi petrec cu asemenea era surd; mă făcu să aştept. Cum stătea cam mult. Îmi spusei: „se
prefăcătorii, sînt cu milioanele pe însă sguduiem toată casa lovind cu explică“.
suprafaţa pământului! Mi-ar place picioarele în uşă, el apăru în cele Trecu o oră, apoi două, apoi
mai bine să fiu iezuit. din urmă, cu boneta de bunbac pe trei. Cinst tul părinte nu ieşia. Ce
Ori, era în oraşul nostru un bă cap, !a fereastră şi întrebă: „Ce s’a îatâmplat?
trân iezuit, care făcea zile negre vrei' dela mine? A murit un« hiul de sguduirea pe
unchiului Sosthene. De câteori îl Ii strigai: „Repede, repede, cin care i-a provocat-o vederea iezui
întâlnia, sau numai îl zăria, el mur stite părinte, deschide*mi, un bol tului? Sau a omorît pe omul în
r
mura „Du-te, jigărae !“ Apoi, luân- nav desperat cere sfâ ta împărtă sutană. Sau ch*ar s’au întremâncat?
du-mi braţul, mă încredinţa tainic: şire.“ Această din urmă supoziţie îmi
„Să vezi că ticălosul ăsta îmi va Sărmanul om îş’ trase reped«* păru mai puţin temeinică, unchiul
face într'o zi un mare rău. Eu o nădragii şi scoborî făiâ sutană. 1« meu părându-mi în acest moment
presimt.“ povestii gâfâ nd că unchiul meu, incap bil să absoarbă un gram de
Spunea adevărul, unrhiul rmu Şi liber cugetătorul, cuprins pe neaş hrană în plus. Se crăpa de ziuă.
iată cum, din greşiala mea, avea să teptate de o teribilă indispoziţie, Neliniştit, şi neîndrăznind să mă
se producă accidentul. care lasă să se întrevadă o boală duc nici eu acasă, îmi amintii că
Intram în săptămâna patimilor. gravă, a fost cuprins de o mare unui dintre prietenii mei stă toc
Atunci unchiului îi trăsni să orga Pică de moarte şi că voia să-l vadă, mai peste drum. Mă dusei la el; îi
nizeze o cină de frupt chiar în Vi să stea de vorbă, să-i asculte sfa povestii întâmplarea, care îl miră
nerea mare, dar o adevărată cină turile, să cunoască mai bine cre şi îl făcu să râdă, şi mă aşezai la
de frupt, cu cârnaţi şi cu tobă. Eu dinţele, să se apropie de biserică fereastră.
mă împotrivii pe cât putui; ziceam: şi fără îndoială să se spovedească, La ora nouă, el luă locul meu
