Page 8 - 1926-37
P. 8
Pag. 364 ----- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - 12-IX. 1926
iar eu dormii puţin. La zece îl părare, ca şi când aş fi săvârşit o începui să văd că afacerea a luat
sch'mbai. Eram foarte turburaţi. mare nesocotinţă, şi adăugă : o rea întorsătură. Mă r dicai: „A-
La ora şase, iezuitul ieşi cu un — Nu şăgui, Gaston, sunt glume tunci, sănătate bună, un.hiuie, văd
aer pacific şi mulţumit, şi îl văzu ne la locul lor. Omul acesta mi-a că părăseşti francmasoneria pentru
răm depărtându-se cu pas liniştit. fost în această împrejurare mai de religie. Eşti un renegat*.
In urmă, ruşinat şi t mid, sunai votat decât oricare rudă, înţeleg să El fu p ţn încurcat şi murmură:
!
la poarta unchiului. Servitoarea se ise respecte convingerile. „Dar rel gia e un fel de francma
arată. Nu îndrăznii să o întreb şi De rândul acesta eram sdrobit, sonerie“.
mă urcai, fără să zic nimic. răspunsei totuşi : Întrebai: „Când mai vine pe aici
Unchiul Sostheae, livid, prăpădit, — Foarte bine unch'ule. Şi după iezuitul dtale?“ U’nh'ul bâlbăi:*
abătut, cu privirea întunecată, bra prânz ce-aţi făcut? „Eu... eu nu pot să ştiu, poate
ţele nemişcate, zăcea în pat. O — Am jucat o partidă de besigue, mâine... nu e sigur“.
iconiţă era aninată în perdeaua pa apoi el şi-a citit breviarul, în timp Şi ifşii cu desăvârşire aiurit.
tului cu un ac. ce eu răsfoiam o cărticică pe care S’a întors rău, farsa mea! Un
In cameră mirosia tare a indigestie. o avea la dânsul şi care nu e deloc chiul este în întregime converti.
Eu zisei: „E , unchiule, tot cu’- rău scrisă. Până aici, puţin mă priveşte. Cle
(
cat? Nu merge, hai?“ — O carte pioasă, unchiule? rical sau francmason, pentru mine
El răspunse cu glas copleşit: „O, — Da şi nu, mai mult nu, e po este bonetă aibă şi albă bonetă;
copilul meu, am fost tare bolnav, vestirea misiunilor lor în Africa răul însă e că şi a lăsat toată ave
gata să mor.“ centrală. Mai mult o carte de că rea, da, şi m’a desmoşt nit, dom
— Cum asta, unchiule? lătorii şi aventuri. E foarte frumos nilor, părinţilor iezuiţi.
— Nu ştiu; e ciudat. Dar ceea ce au făcut oamenii ăştia acolo? Trad. de D I C.
ce e şi ma» inexplicabil e că pă
rintele iezuit, care ieşi acum de-aici,
acest om vrednic pe care nu*l pu Farul din Ar-Men. In anul 1865 un
team suferi, ei bine, a avut o re însemnări inginer a descoperit In milocul oceanului
velaţie de starea mea şi a venit să Atlantic o stâncă, în care se isbeau valu
rile oceanului din toate părţile. Cum stânca
mă cerceteze. Nici regionalism, nici altceva. Ziarul aceasta era oericuloasă pentru vapoare,
Fui cuprins de o înspăimântă de informafie literară şi teatrală, care au hotărât să clădească de-asupra ei un
toare nevoie să râd. „Ah! cu ade este „Rampa“ relevând o iiotifă ceva mai far. Lucrul s’a făcut cu colosale greutăţi.
veche a noastră se întreabă dacă în ceea
vărat?“ ce anunţăm noi ca program sumar, de a Şase ani an trebuit să trecă până când
încetul cu încetul s’a înălţat din mare
— Da, a venit. El a auzit un oglindi cât mai complect mişcarea literară farul şi iarăşi trecură ani mulţi până ce
glas care î' spunea să se scoale şi din Ardeal, fără a neglija mişcarea lite lumina Iul începu să se verse deasupra
să vină, pentrucă stau gata să mor. rară de pretutindenea, este o mărturisire valurilor vecinie înfuriate. Farul delà Ar-
de regionalism sau numci o stângăcie de
E o revelat e. frază. Căci, zice „Rampa“, mişcarea li Men a fost botezat iadul iadurilor. Cei
cari îi dădură numele acesta au ştiut de
Mă făcui că strărut, să nu isbcc- terară românească are o sferă mai re o fac. Păzitorii farului au fost aceia.
nesc. îmi venia să mă dau de-a mare decât mişcarea literară, din Ar Căci farul solitar delà Ar Men ce se ’nalţă
rostogolul. deal, care este şi ea cuprinsă în miş dârz între cer şi apă, ascunde ’n zidurile
carea literară românească“ şi deci nu
După un minut, cu toate răbuf- se poate vorbi de „ardelenesc“ fără a nu lui de fler şi granit trei oameni cari săp
tămâni întregi sunt izolaţi complect de
nelile de veselie ce-mi veniau, re- fi cuprins în noţiunea de „românesc“. restul lumii Oceanul, roade şi zguduie
luai: „Şi dta, un hiule, l‘ai prim't? înţelegem nedumerirea „Rampei“ şi o necontenit turnul înalt de 33 de metri.
dta un’liber cugetător? un franc explicăm. Mai întâi ea greşeşte, speriin- Se’ntâmplă uneori că valurile uriaşe cari
mason? Nu Tai aruncat în stradă? du-se de „regionalismul“ nostru, fiindcă se isbesc într’ânsul îşi aruncă spuma până
sus în lampă. Şi — cum am mai spus —
ni-a citit prea grăbită, iar graba şi-o măr
El păru încurcat şi bâlbăi: „Dar turiseşte delà început, transcriind greşit în turnul acesta care sfidează furia apei
ascultă, era aşa de neaşteptat, de până şi numele redactorului nostru, care si pustiul, şi e cutremurat de-un vecinie
providenţial! Ş-apoi mi-a vorbit d* nu este I. Cucu ci D. I. Cucu. Dacă s’ar fior, aici in iadul Iadurilor, trăesc oameni.
tata. El a cunoscut pe tata cândva.* fi citit cu atenţie notiţa noastră, s’ar fi Unul a înebunit odată L-a Inebunit gla
sul mânios al valurilor şi-al vântului.
înfeles că deosebirea pe care o făceam
— Tata dtale, uoch’ule? e numai de perspectivă. Revistă provin Şase zile tovarăşii lui epi doi au fost
— Da, se pare că a cunoscut cială, am înţeles să închinăm „Cosinzeana“ sil ţi să petreacă cu nebunul la un loc,
pe tata. provinciei din mediul căreia s’a născut, care ’ncerca mereu să s’arunce ’n mare.
— Acesta însă nu este un motiv fără a ieşi din sfera generală a literaturei In anul 1924 s’a iscat un foc în bucătăria
turnului. Flăcările şi fumul l-au alungat
româneşti. In noţiunea de românesc, ar
pentru a primi un iezuit în casă. delenescul este o parie distinctă, iar noi re bieţii oameni, cari nu s’au putut mân
— O şt'u, dar eram aşa de bol delà această parte pornim şi credem că tui altfel decât lâsându-se pe paratoner
nav, aşa de bolnav! M’a îngrijit cu bine facem. Spre deosebire de alte reviste, in jos oân? pe platforma turnului, unde-
au trebuit să stea fără hrană şi tremu
mare tragere de inimă toată noap noi am căutat să ne accentuăm un pro rând de frig 24 de ore. In anul 1913,
vincialism, care să ne justifice existenta
tea. A fost desăvârşit. El m’a salvat. în capitala Ardealului, fără a neglija miş v .sui ce venea să schimbe pe paznicii
Oamenii ăştia sunt un pic medici. carea literară românească de pretu farului, aducând de ale mâncării, găsi pe
— Ah ! v’a îngrj't toată noaptea. tindenea, deci tocmai fără a cădea în neroroc’ţU paznici din Ar-Men slabi ca
Spuneai însă că a ieşit chiar acum extrema exclusivistă a regionalismului sterp, nişte schelete. Erau bolnavi de scorbut.
De alţi trei oaznici se pov^steşt* c’?u
de aici. bine cunoscut în multe cercuri rătăcite ide fost siliţi să stea odată o sută de zile în
la noi.
— Da, e adevărat. Fiindcă s’a Precum se vede suntem de perfect a- turn, fără ca să poată fi schimbaţi, de
purtat aşa de bine cu mine, Pam cord cu „Rampa“, pe care o rugăm să oarece oceanul fi«nd bântu't de furtuni
reţinut la p ânz. A nâncit aici se liniştească. Nu facem nici regionalism făf-pa cu neputirţă apropierea corăbiei
dp fir
lângă p. tui meu, pe o măsuţă, în şi nici altceva, ci literatură românească
dtn colţul nostru geografic şi national,
timo ce mi b?ern ceaiul. distinct în cuprinsul literaturei generale Cetiţi şi răspândiţi rev'sta:
— Ş ... s’* î ifruptat ? româneşti.
Unch ul m u avu un gest de su * „c:;o; S I n ^ z e a n a -
