Page 5 - 1901-10
P. 5
REDACŢITJNEA, ,gazeta« iese în flîcire fli.
Aliiiistratinnea şi Tipografia Abonamente pentru Anstio-Unearia:
Braşov, piaţa mare nr. 30. Pe un an 24 oor., pe şiseluni
12 oor., pe trei luni 6 oor.
Scrisori nefranoato nu se pri N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
mesc.—Manuscripte nu se
retrimit. Pentru România §1 străinătate:
I N S E R A T E Pe un an 40 franot, pe s6se
luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
te prlmeso la Admlnlatraţlune tn N-rii de Duminecă 8 franot.
Braşov şi la următorole
Se prenumeră la tote ofi-
BIROUE-Î de ANUNŢURI: oiele poştalo din întru şi din
tn Vlena; la N. Dukes Nachf'., afară şi lu d-nii ooloetori.
Nux. Augenfeld & Emeric Les-
ner, Heinrich Schalek, A. Op- Abonamentnl pentrn Braşov
pelik Nachf. Anton Oppelik. Adnnnistraţiunea, Piaţa mare.
In Budapesta: la A. V. Gold- TtSrgul Inului Nr. 80, etagiu
berger. Ekstein Bomat, Iuliu I.: Pe un an 20 oor., pe şese
Leopold (Vil Erzaibet-korut). luni 10 oor., pe trei luni 5 cor.
PREŢUL INSERŢIUNILOR: Cu dusul în oasă: Pe un an
o sori ii garmond pe o colină A N U L L X I Y . 24 oor., pe 6 lunII2o., po trei
10 bani pentru o publicare. — luni 6 cordne. — Un esompiar
Publicări mai dese după tari 10 bani. — Atât abonamentele
fă şi învoială. — RECLAME pe căt şi insorţiunile sunt a se
pagina 3-a o seria 20 bani. plăti înainte.
Nr. 218. Braşov, Miercuri 3 (16) Octomvrie. 1901.
Grupuleţul slovac. lisarea principiului de a-se esecuta sprijini el interesele poporului slovac. ţ)ilele acestea a apărut o carte come
3
legea de naţionalitate, n’a (ţi depu Dăcă partidul poporal rămâne uni morativă, cuprinfieud istoricul mişcării şi
Din alegerile dietale, ce s’au tatul slovac nimic. S’a mărginit nu lateral naţional şi nu va urmări descrierea pelerinagiului din Roma, împre
terminat cailele aceste, a eşit la mai a accentua, că Slovacii „speiAză" o direcţiune generală politică, erfaţă ună ou memoriul ce l’au presentat lui
ivâlă, după-cum seim, un grupuleţ a-şî ajunge ţînta prin atingere mul cu Slovacii va procede ca în cei 2—3 Leone XIII.
nou de deputaţi, pe care foile gu tiplă cu factorii din dietă. „Vor cu- ani din urmă, atunci Slovacii na vor Aprâpe t6te fiiarele maghiare oele-
vernului îl numesc cu 6re-care pre- nosce, fiice, direcţiunile şi principiele întră în. el. Dăcă însă va reveni la brâză apariţia acestei oărţî ou imnuri de
dilecţiă grupul nou aleşilor deputaţi nostre şi vor înţelege, că postulatele programul lui originar şi va lucra laudă în articole de fond, cerând ou im-
ai naţionalităţilor. Aceşti cinci de năstre sunt drepte, căcî Ungaria nu credincios în sensul lui, atunci nu e petuositate asoultarea rugămintelor espri-
putaţi slovaci au fost aleşi pe basa este o ţără naţională unitară, ci lo eschis ca Slovacii să devină mem mate de membrii pelerinagiului. „Guvernul,
cunoscutului program de acţiune al cuită de diferite naţionalităţi". brii ai acestui partid. opinia publică, episoopatul maghiar oatolic,
Slovacilor. Ca conducător al micu După acăsta declarare, mai mult Aici conversaţia şî-a ajuns cul Regele apostolio", toţi factorii mai însem
lui grup slovac, e privit deputatul decât optimistă în raport cu stările mea în tote privinţele şi dăcă s’ar naţi în fine — după părerea fiiarelor ma
Francisc Yeselowsky, advocat şi pre- reale, Veselowsky a amintit şi pos adeveri împărtăşirile făiei maghiare, ghiare — ar trebui să pună umărul, oa să
sident al băncei poporale slovace din tulatul revisuirii legilor bisericesc! am trebui să ne înspăimântăm de înduplece pe Papa, să acordeze liturghia
Tyrnau. Din causa acesta un rapor politice şi a legei asupra neconfe- optimismul, cu care noii „deputaţi maghiară.
tor al cjiarului „Magyar Hirlap" din sionalităţii, pe care Slovacii l’au pri ai naţionalităţilor" umblă să se Se scie, oă Papa a dat la timpul său
Budapesta l’a visitat pentru a-1 in- mit din programul partidei poporale. arunce peste cap în valurile furiose un răspuns evasiv, „oă va cerceta lucru
terviewa. Stăm, fiice, mai aprăpe de partida ale vieţii de partid maghiare. rile" şi nimic mai mult.
Găsim a fi de interes se redăm poporală. Cestiunea liturghiei maghiare ne in*
şi noi în esenţă acâsta convorbire. Trecend la cestiunea limbii, teresâză şi pe noi de aprâpe, pentru-oă
Premitem înse, că cele raportate de fiice, că partida sa încă n’a luat o „Liturghia maghiară“. deşi mişcarea actuală îi privesce direct nu
fbia maghiară guvernamentală tre- posiţiă definitivă cu privire la limba Nu s’a aufiit de oât-va timp nimioa mai pe Ruteni şi dintre aceştia mai ales
bue luate cu reservă, mai ales că maghiară, dăr ei sunt de părere, că de mişcarea produsă şi alimentată în mod pe cei dela Hajdu-Dorog şi împrejurimi,
numitul deputat a declarat, că încă limba maghiară are se fiă aplicată artificial pentru introducerea liturghiei ma totuşi nu putem tăinui, oă pe la periferiile
n’a conferit cu soţii eei de principiu, în parlament şi în guvernul central. ghiare în biserica greoo catolică din Un dieoeselor de Gherla şi Oradea-mare esistă
deci şî-a făcut el însu-şî reservele In celelalte afaceri de administraţiă, garia. mai multe parochii române greoo-catolice,
sale dela început. justiţiă şi şcolare, ca şi în viaţa so Ultimul act mai însemnat aî oomite- âr în Seouime atât gr. oat., oât şi gr. or.,
Deputatul Veselowsky a făcut, cială, Slovacii cred, că e la loc tului permanent instituit pentru sprijinirea parochii, unde numai liturghia se celebrâză
după afirmarea raportorului fbiei limba lor maternă mai ales în cer acestei mişcări fusese înjghebarea unui pe- în limba română, âr oontaotul preotului ou
maghiare, următbrele împărtăşiri: curile locuite de Slovaci. In ce pri- lerinagiă, care, sub oonduoerea episcopilor parochienii săi se face în limba maghiară.
înainte de tote a vorbit despre ve vesce „limba statului", fiice că e o ruteni dela Munoaciu şi Eperjes, a presen- Aceste parochii române sunt primejduite
rosimilitatea, că la grupul slovac se espresiune neesactă, dâr după-ce tat anul trecut Papei dela Roma un me de a fi atrase şi ele în vîrtejul mişcării pentru
va alătura şi Şerbul, ales la Torok- esistă o lege despre acăsta, ea tre- moriu. liturghia maghiară, ceea-oe ar avâ oonseoinţe
Becse, şi că şi Saşii vor ţină cu Slo bue se fiă acceptată (!). In acest memoriu, pe care se fiice, incalculabile şi ar produce o învălmăşâlă, de
vacii în cestiunea naţionalităţilor. Raportorul ungur a devenit în căl’ar fi iscălit 134.527 de oredinoioşl „greoo- care noi astăfil abia ne putem da sâmă.
In fine şi-a esprimat speranţa — şi urma acestor declarări tot mai în- oatolicl maghiari , iniţiatorii mişcării se Credincioşii din numitele parochii po
11
acăsta ni-se pare cam straniu — că drăsneţ şi a întrebat pe noul depu sforţâză a dovedi, că „Maghiari de ritul ră sed încă conscienţa rassei lor şi îţi spun
şi deputaţii partidei catolice şi a tat slovac, dâcă nu crede, că „de săritean" ar fi esistat în ţâra aoâsta înoă la orl-oe ocasiă, oă sunt Români.'
partidei liberale (!) aleşi în cercurile putaţii slovaci ai naţionalităţilor" se dela înoeputul încreştinării Maghiarilor. Ei nu pot ti învinuiţi, că în mediul,
slovace vor ţine cu ei. A accentuat vor pută fusiona cu partidul popo Ou aoest argument istoric pe de o în oare au trăit atâţia ani, şi-au perdut
apoi, că principiul de căpeteniă al ral maghiar? Veselowsky se fi parte şi cu invocarea oanânelor disciplinare criteriul cel mai însemnat al fiinţei lor na
lor este esecutarea legei naţionali răspuns: nu-i eschis, ca Kollar şi eu orientale pe de altă parte, după cari re ţionale, limba, — dâr e de lăudat rîvna
tăţilor. se întrăm în partidul poporal şi dactorii memoriului afirmă, oă în biserica lor, ou care se alipeso şi acuma de limba
Grupul ar cuprinde probabil prin acăsta din causă, că programele par orientală liturghia în tâte părţile se sevîr- liturgică română şi stăruinţele, ce le pun în
augmentarea sperată 15—17 depu tidului poporal şi a partidului slo şesce în limba poporului, — iniţiatorii miş aplicare oei mai ou dare de mână, de a-şl
taţi. Este întrebare înse, fiice, deeă vac naţionalist sunt identice (!!) cării cer dela Papa, să ridice limba ma trimite copiii la şcoli românesol.
Saşii vor ţină în adever cu Slovacii. T6te, se fi adaus Slovacul, aternă ghiară la rangul unei limbi liturgice şi să Foile maghiare susţin cu îndrăsnâla
Despre aceea cum îşi închi- dela cum va procede partidul popo o instaleze în altarele „Maghiarilor greco- proprie dmenilor desperaţi, că aoeştl Ro
puesce în împrejurările de faţă rea- ral, şi dela aceea în ce măsură va catolicl". mâni nu sunt Români maghiarisaţl, ci Ma-
FOILETONUL „GAZ. TRANS". epilogul slavoneso al Psaltirei slavone ti „Cu mila lu Dumnezeu eu diaoouă la tipărirea Evangheliarului româneso 1560
părite în 1677. Coresi..." este fiis în stil înalt suveran, oare —1561 şi al Evangheliarului slavoneso
AoeaşI umilită declaraţiuue o cetim şi ne amintesce formula introductivă de inti 1562, Braşov. Alt oolaborator al lui Coresi
(10) în Sbornicul slavoneso (II) 1568, Ootoichul tulare, ce o întâlnim numai în actele dom- e menţionat sub numele Mânăilă.
slavoneso, 1574 şi 1575, şi o vedem repe- nesol emanate dela voevofiii celor două Ce-1 ridică pe Coresi din şirul acestor
Coresi scriitor sen tipograf? ţindu-se apoi în triodul slavoneso 1578 şi principate românesc!, formulă, ce diaconul modeşti culegători tipografi?
Un capitol din istoria primelor începuturi de literatură în Sbornicul slavoneso 1680 („Eu păcătosul Coresi o ounosoea nemijlooit toomai din A fi iniţiat pentru prima-6ră tipărirea
cultă naţională la Bomâni. şi ticălosul, oe mă numesc între dndenl Co epilâgele tipăriturilor slavone, edate de de oărţî românesc! şi mai presus de tote
— Pine. — resi diaconul") şi în fine în Evangheliarul principii Ţării Românesol. a fi întocmit printr’o seriâsă muncă literară
slavoneso 1583. E glasul unei suverane oonsciinţe, oe textele românesol recerute pentru un us şi
OrI-oum ar fi, e la tot oaşul de im
In vădit contrast cu epilâgele acestor răsună din aoest epilog românesc al lui aplieâţiune mai generală în biserica româ
portanţă să soim, ce părere avea Coresi
tipărituri slavone ale lui Coresi, stă epilo Coresi, şi e natural să fiă aşa. nâscă, şi a fi fost singur pe acele vremuri
însu-şi despre opera sa literară, ce valâre
gul românesc al Psaltirei slavo-române ti „meşterii învăţată într’acestă luoru", —
atribuia activităţii sale nu de tipograf, oi Ca tipăritor de cărţi slavone, diaoo-
părite de Coresi în aoelaşî an (1677), ca şi acâsta este, oe-1 ridică şi-l distinge pe dia
de scriitor, de autor bisericeso, căcîceea-ce nul Coresi se înrolâză în şirul celorlalţi ti
psaltirea slavonă menţionată mai sus. conul Coresi de toţi oontimporanii săi, ti
oredea Coresi despre sine, era reflexul opi- pografi contimporani ai săi, consideraţi ca
niunei generale dominante în cercurile cul „Cu mila lu Dumnezeu, eu diaoonă nisce oneşti, dâr simplii muncitori în ser pografi la Români, âr oonsoiinţa acestei
turale oontimporane. Coresi, deaoa văzuiîl, oă mai toate limbile viciul biserioei, fără vre-o atribuţiune dis escepţionale şi estraordinare posiţiunl o
Caraoteristio şi semnificativ e în aă ouvântulă lu Dumnezeu în limba [lor], tinctivă scienţifică-literară a activităţii lor vedem manifestându-se expressis verbis în
punctul aoesta isbitorul contrast între umi numai noi Rumânii n’avămii... dereptă tipografice. A fi fost tipograf de cărţi sla tote notiţele autografe, oe însoţesc tipări
linţa smerită, în care se înffiţişâză diaconul aoeaia, fraţii miei, preuţilor, sonsu-v’am vone pe timpul diaconului Coresi nu era turile românesol ale diaconului Coresi.
Coresi însu-şl cu propriele-i cuvinte ca ti- aceste psaltiri ,cu otveată,... să vă fie de oine soie, ce luoru mare. Au fost astfel de Er dâcă în prefaţa Evangheliei cu în
păritor al textelor slavone bisericesc!, şi în înţelegătură, şi grămăticiloră, şi vă rogă, oa tipografi la Români şi înaintea diaconului văţătură din 1581 oetim frasa : „dreptă ace
tre înalta consciinţâ de sine şi mândria — fraţii miei, să cetiţi şi bine să soootiţl, oă Coresi, ca d. e. Macarie în Ţâra Românâscă iaşi noi greşiţii şi nedestoinicii şi ticăloşii,
am putea fiice — suverană, ce respiră din veţi ve[dea î]nşi-vă, oă e ou adevără". (Tirgovişte), sâu oontimporanî de ai lui carii ne-amfi trudită aicea, noi ne rugămă...
epilâgele tipăriturilor sule românescl. Acesta este făimosul epilog coresian Coresi, ca d. e. Lorinţ Diac (Alba-Iulia), să nu blăstemaţl..." — cunoscând prece
„Eu păcătosul diacon Coresi am scris al psaltirei din 1577, ca cuprins o formă menţionat ca oulegător-tipograf al unui denţele şi genesa acestei cărţi, în pasagiul
aoâstâ sfântă carte, oe să cheama Psaltire" mai desvoltată a epilogului primei ediţii Evangheliar slavoneso 1579, sâu Tudor oitat trebue să vedem nu o înfrâugere a
— se fiice ou o caracteristică smerenie în românesol a psaltirei din 1570. Diac, indioat oa colaborator al lui Coresi mândriei diaconului Coresi, ci uu fel da
