Page 8 - 1926-13
P. 8
UNIVERSUL LITERAR
s
Vom retrăi
Şi poate *ntr‘un târziu şi în departe,
Când noi vom îi ţărână dq lupta viefej ‘nvinşi,
Vom retrăi vieaţa pierdută Intr’o clipă;
Vom renvia cenuşa ’ngropală ’n anii stinşi
Şi vom culege poate a anilor risipă.
Vom retrăi în chipul pierdut al orişicui, Charles Baudclaire, marele poet, era
Vom îi ce altădată am îi voit să fim; formalist îa toată puterea cuvântului.
Vom retrăi în totul şi ’n chipul nimănui, Intr'o zi, croitorul său intră în camera
Vom ÎS eterul, poate, în veşnicu) mormânt, poetului şi-i ceru plata unei datorii.
O clipă, — şi în urmă dori-vom să murim. — Domnul meu, zise Baudclaire supă
rat, nu aveţi oare nici o idee cum trebue
Şi poate‘n moarte numai vom retrăi o clipă, să se poarte cineva în buna societate?
Imagini dispărute vor învia din scrum; Cum puteţi să-mi presentaji nota de
Din lumi îndepărtate un vânt, cernită-aripă, plată când mă aflu la dejun ? Dacă aveţi
Va flutura din ţara pierdută ‘n negrul drum, afaceri cu mine, trebue să vă anunţaţi în-
Şi-om năzui ’n departe tot ce-om trăi în noi. tâiu :
Croitorul eşi şi făcu cum i se spusese.
Sau amintirea numai de veacuri în cenuşe Baudelaire privi cu atenţie, prin mono
Va îi o pală rugă într’un verset postum, clul sau, cartea de vizită a croitorului, o
;
Şi ’ncătuşaţi de vreme în negrele cătuşe înapoi apo servitorului şi-i zise degajat :
Sau pribegind aiurea pe ’ntunecatul drum, — Spune domnului, că nu sunt acasă !
Vom retrăi în chipul pierdut al orişicui.
ALEXANDRU COLORIAN Nestroy, autorul cunoscutului vodevil
„Lumpatius Vagabundus“, intră grăbit în
cabina unor artişti şi strigă :
— Aţi auzit că acum, în Franţa, tre
(leanu ? Dar bine nenişorule, ea vorbele setea ? ! Când atâjia ani n'a bue să se deschidă toate scrisorile ?
ni’a luat pentru bani pe mine ? A- fost cea mai mică neînţelegere între — Imposibil ! Dar dece ? întrebară toţi.
tunci..* noi. să-mi facă toate câte mi le-a tă — De sigur ! Căci daca nu s’ar des
întorsătura clieii îl făcu să-şi o- cut ? ! Şi pentru ce ? Pentru ce ? chide scrisorile, cum ar putea fi citite ?
prească gândurile. Servitoarea îi des M am întrebat dcatâtea ori... Pentru
chise uşa privindu-1 mirată. că nu vreau ca Marta să ia pe Vă-
— Nu ţi-am spus să găsesc lampa deanu. Ştie bine că fetii trebue să-i fie Crebillon, autorul dramatic, căzu greu
aprinsă când viu acasă ? drag cineva. Îşi aduce perfect de bine bolnav câţiva ani înainte de a termina
tragedia sa „Catilina“.
— Dar Domnul, nici odată nu s’a aminte că la vârsta Marţii îmi scria Medicul său Hermant profită de oca
întors la ora aceasta. i scrisori în fiecare zi. Dacă or fi în zie spre a-1 ruga să-i dea manuscrisul
— Trebuia să ştii- Aprinde lampa demnat-o atunci să ia pe un... oare gata al primelor două acte.
în birou ! care? Aş fi vrut să văd ce-ar fi — De când oare ucigaşul are dreptul
1
Şi acestea le spuse tare, prea tare făcut ? de a moşteni victimele sale ? întrebă bol
chiar, ca şi când ar fi vrut să le mai Am luat-o eu pentrucă a avut bani? navul.
audă şi altcineva. M’a luat ea pentrucă aveam avere ?.-
Îşi desfăcu blana şi intră în birou. Aci se opri. Cineva dela spate par Alexandru Dumas, e întrebat de un
Din dormitor nu venea nici un că îi spune: individ plicticos :.
sgomot. In vârful picioarelor se n- — Ai avut avere. Era fată săracă- — Tatăl d-voastră a fost metis, bunicul
drepta într’acolo. îşi lipi urechea de închise ochii şi câteva clipe totul se d-voastră negru, dar străbunul ce a fost ?
— Maimuţă, răspunse Dumas. Familia
uşe. Oglinda din coif îl făcu să zâm învârtea cu el. îşi strânse cu putere mea începe cu ceeace sfârşeşte a d-tale !
bească- tâmplele.
Un sgomot — se deschidea o ferea — Nu, nu, nu se poate... Şi dacă to- •
stră — îl făcu să tresară. tuş aşa e ? Uşa dela dormitor se des Auber. se afla odată în societatea unui
Repede se aşeză la birou, Fotogra- chise. Uşor, pe nesimţite Tanţi intră diletant tânăr şi foarte bogat.
fia Martci singurul copil, îi aduse a- în birou. Când fu aproape de el, Co La întrebarea, cu ce se ocupă, tânărul
minte de cele petrecute în astă seară, nu Cristache tresări. A ru să se uite, răspunse cu îngâmfare :
— Compun acum o operă în două mari
la masă. dar îşi întoarse repede capul- acte pentru Opera comicăl Dar dumneata
Ajutorul de judecător Yădcanu ve — Eşti supărat pe mine ? ce faci ?
nise, pentru a doua oară. să-i ceară Cocu Cristache îi apucă mâna şi — Eu, răspunse Auber cu o prefăcută
pe Marta. Mai venise el odată la Cră sărutând-o şopti mai mult ca pen sfiieală, am terminat tocmai cinci acte
ciun când era şi ea în vacanţă şi tru el : mititele pentru Opera Mare !
după ce Conu Cristache o întrebase, — Nu! RUD. A. KNAPP
îi dete răspuns că: Afară vântul svârlea cu nămeţi în
— E prea tânără- Mai târziu „om“ geamuri. Flori albe se statorniciau o In ora umbrelor
mai vedea. clipă, pentru ca să fie spulberate. Ne-
I-ar fi plăcut şi lui Vădeanu. Când bunatecul vânt se juca întruna cu
a întrebat însă pe Marta. văzut în uşa. Şi pisica toarce ghemuită,
a
privirile ei ceva pe care conu Cris MIHAIL ŞR. BĂIŞOIU Intr’un colţ de canapea tocită
De trecutul meu şi al pisicii...
tache l’a înţeles. Şi na mai stăruit.
Astă seară când i-a spus lui Tanţi Şi e ora umbrelor şi-a fricii..
de stăruinţele lui Vădeanu, ii început
— cum îl numea el — un adevărat Şi pisica toarce.... toarce ’ntruna,
scandal. Amintindu-şi streşina şi luna,
Şi tot acest „adevărat scandal“ şi-l Dintr’o noapte caldă şi senină...
aminti şi mai ales fraza care i se înti Şi cu tremur într’o pelerină...
părise în minte:
— Ei bine Domnule, vreau şi aşa Şi pisica toarce,... toarce,... toarce...
trebue să fie ! Trece-o umbră şi-apoi se întoarce,
Conu Cristache nu i-a răspuns ni- Bâjbâind cu mâinile pereţii...
nic-
Şi-a luat blana şi cu gândurile ri- Şi pisica-şi toarce firul vieţii...
ipite a bătătorit atâta timp zăpada. I D. N. TEODORESCU.
— E de necrezut ! Tanţi să-mi spună
