Page 7 - 1926-13
P. 7
UNIVF.fiStil 1.1TF.fi Afi
Cu fulţfii de zăpadă nericul îl opri din nou. Gândurile se
Lămpile electrice se stinseră. întu
frământau înainte cu mai multă lurie.
1 se păru că dacă 1 ar vedea cineva,
Paşii greoi şi cadenţaţi ai lui Conu Pe străzi liniştea îşi desfăcea pânza,
ristache, lăsau urme adânci în za- speriată din când în când de fluera- cu siguranţă, l’ar crede nebun-
pată de lumină ce se juca pe ză
O
fdă. tul cu înflorituri al domnului Co pada albă, îi fură privirile spre fe
Dc-aproape o oră o bătătorea, cu mandant de Sergenţi — care făcea o-
lâinilc băgate adânc în buzunarele bişnuita inspecţie — şi de lătratul restrele casei.
Aceleaşi ferestre, pe care Ie ştia
lânii, cu căciula de astrahan tăin- câinilor ce-1 petreceau. de atâţia ani i se părură acum stra
u-i jumătate din urechi, cu gulerul Lămpile electrice clipiră de trei nii şi fără rost.
idicat, din care se vedeau doar o- ori. Era semnalul că peste un sfert Oglinda de lumină ce se prinsese
hii, fermecători acum vreo zece ani de oră se sting. în zăpadă, se întunecă de o umbră.
a urmă. ' Conu Cristache îşi aduse aminte Ca şi când îşi aminti de ceva, por
Singur, străbătea pânza fulgilor de că e târziu şi, încet se îndreptă spre ni grăbit spre poartă. Intră repede şi
ăpadă şi liniştea străzii mari a târ- casă. fără să mai ocolească pe potecă, trecu
;ului, unde se retrăsese după o viaţă Răceala fierului porţii îi pătrunse dcadreptul prin zăpadă până la uşe.
dină de aventuri — cum obişnuia să prin mănuşe. Mulţimea de amintiri Era închis. Trebui să sune de câteva
> numească Conu Cristache de câte ce-1 năpădeau, pieriră speriate. ori. Aşteptă destul ca mândria să în
ni gândurile îi răsfoiau cartea amin- Acum gândurile începură din nou vingă d in nou hotărârea care-1 făcuse
i iilor. să i se vârtcjuiască- Plecă dela poar să ajungă aşa (le repede aci.
Era pentru prima oară când sergen- tă până la bordura trotoarului. Porni Ii era peste putinţă să priceapă
ul din post îl vedea la ora asta şi îndărăt, dar deabia după doi paşi se cum Tanţi după atâţia afli de fericire,
mai ales singur. opri. în care nu l-a rugat cel puţin să re
Crezând că a înţeles misterul ace Tresări ca şi când o vedenie urâtă nunţe la vreun gând al lui. acum să
stei .,svârcoliri“, Moş Nae — sergent îi trecu prin fată. Câinele începu să se ’ncăpăţânezc şi chiar mai mult, „să
de oraş de câteva decenii — îşi dete latre. Ruşinat parcă de el. se apropie ridice tonul ".
capul pe spate şi cu clipiri şirete din de poartă, o deschise cu grije şi nu — De ce tocmai acum ? ! Deabia
ochi, gândi : mai atât cât s’ar fi putut strecura. arc 1? ani Mar ta. ,
— Conu Cristache are o ntâlnirc. Dar rămase acolo. Chemă câinele care ...Şi la urma urmei dacă c vorba de
Tuşi, şi salutând coti coltul încre începuse să chefnească. Porni din căsătorie apoi în nici-un caz Vădea-
dinţat că devotamentul de care a dat nou, furişîndu-se să nu fie văzut do nu. Sunt aţâţi băeţi cari ori când ar
dovadă acum, îi va aduce odată cu cineva. lua-o pe Marta. N’au averea lui Yă-
venirea la putere a acestuia, gradul
de sergent-major- EXP0Z1ŢIA „CONTEMPORANII“
Şi cu iluzii se’nfundă în întuneci
mea străzii.
Conu Cristache ajunsese în drep
tul lămpii electrice. Jocul steluţelor
albe ce se zărea acum lămurit, făcu
sa-i cetească gândurile pe drumuri
mai frumoase, prin locuri pe unde îşi
îngropase tinereţea. Şi ca întotdeauna
când dorul aducerilor-aminte îl
coprindea îşi scoase porte-cigarette-
ul greoi de argint — pe care sus în
colt era gravată o inimă, înăuntru
căreia era scris : j’ainie qui m’aime et
lui porte bonheur“ iar didisupt o în
şiruire de nume care avură darul să-i
smulgă un zâmbet discret •— îşi scoa
se o jigare cu vârful aurit şi primele
fumuri le prefăcu în rotogoale ce se
pierdeau prin fulgii de zăpadă în
tocmai ca gândurile lui prin mulţi
mea amintirilor. îşi continuă drumul
cu paşii mai rari, cu frica de a nu
goni imaginile trecutului ce se ur
mau cu regularitate de cinemato
graf.
Şi Conu Cristache le urmărea, pri
vind departe prin desimea fulgilor.
Trăise viata fără să guste din a-
mărăciunile ei. Mulji cari l-au cu
noscut spun că mulţumirea lui se da-
toreşte faptului că nici odată na cu
noscut lipsa banului. Dar tot atât de
mulţi mai spun că .,a trăit viaţa nu
44
mai cu sufletul . ,
4
După ani de .,holtei' luă părtaşe
fericirii lui pe Tanti Căpreanu, care
îi furase atâtea nopf, ca să-i scrie în
odaia lui de student pagini întregi
pe care le recitiau ani în urmă în
zile de toamnă când tristeţea frunze
lor galbene ce se vârtejiau printre
picăturile mărunte şi reci de ploae, îi
închidea în fericirea lor.
Şi acum, după atâta timp. le reci
tea rând cu rând şi cu ele întreaga MILIŢA PÂTRAŞCU
lui via(ă. desen de MARCEL IANCU
f
