Page 8 - 1926-06

6 VftîVERSUL LlfktUtl «Ti
S- S. R. na

o
Şezătoarea literară dela 31 Ianuarie 1926 fii
a
(Fundaţia Regele Carol I) ct
P
îi
S. S. R-ul a cunoscut în trecutul său cântare — ca de obiceiu, de altfel — pa­ sceptic în privinţa puterilor de creaţie
câteva sărbători de solidaritate profesio­ ginile d-lui Argliezi, din „Lumea dela originală, se conducea de două formule P
1
ti
nală. Mai Vilcs în trecutul său dinainte de laşi despre „Literatura în spectacolCu 0 cunoscute: „Nu rezistă celula (româneas­ a
război. Emili Gârleanu pe căiţe l-a preocu- dialectică spirituală, d-sa condamnă tur­ că)'* şi „să fim fericiţi să învăţăm ceeace
pat în deosebi breasla scriitoricească şi neele scriitoriceşti şi mai ales lectura poe­ inventează alţii". Acestor formule s‘au
condiţiile improprii şi (sălbatice (în care e ziei în public. „Una e scrisul şi alta citi­ opus diferite personalităţi. Intre alţii Do- t
sortită să-şi ducă zilele, a dat o deosebită tul... O carte este ca lumina lunii rămasă 1
atenţie acestoi' manifestări de breaslă. pe pietre, după ce luna a dispărut. Intre
Iu activitatea sa de foiletonist Gârleanu cititor şi carte se aşează nenatural cu ati­ i
a scris reportajiij amănunţite despre şeză- tudinea, cu glasul, cu erorile lui de tona- 1
1
torile din 'Ardeal şi diu Bucovina. Mai lizare, egalitatea cititorului cu cartea '.
mult el fixează un punct din istoricul a- Evident, aşa stau lucrurile, mai cu seamă
cestor manifestări, când susţine că întâia pentru acei dintre scriitori care trec drept
şezătoare literară, este aceea a grupării maeştri recitărilor şi rivalizează, în dic­
dela „Semănătorul'*, în 1906, după de­ ţiune şi volum, cu memorabila umbră a
monstraţia din 13 Martie, când d. Iorga lui llamlet, spaimă a copilăriei noastre.
însoţit de Sadovcanu, Ioslf şi Angliei, Sunt însă şi scriitori naturali, nepreocu­
cutreerând oraşele vechiului regat, a pro­ paţi de ambianţa publicului, aţintiţi nu­
povăduit dragostea pentru limba româ­ mai asupra gândurilor din ei — text şi
nească. gând făcând una — şi al căror glas de­
După înfiinţarea S. S. R-ului se conti­ parte de-a alunga, invită şi introduce în
nuă şezătorile .de demonstraţie naţională, acel alcov de taină şi de pluş al inspiraţiei.
în provinciile încă neliberate şi cam acum Pentru astfel de scriitori urcam pe vre­
15 ani un ciclu de şezători literare, în sala mea primei noastre adolescenţe, scările
teatrului Comedia (azi „Regina Maria“). teatrului, reculeşi şi solemni ca 'n preaj­
Er a pe ¡vremea /răposatului om de teatru ma unei oficieri, losif cetea cu vocea lui
;
George Diamandi. de val schiţat în calmă zi de vară, cu le­
Războiul apoi, cu nesfârşitele prilejuri gănări de leagăn pentru un copil aproape
de declamaţia ocazională .şi patriotică, fă­ adormit, cu intonări albastre şi umede ca
cuse inutile astfel de demonstraţii. şi privirea duioasă şi nevinovată a ochilor
Poezia amuţişje de sgomotul surlelor. lui. Cu înfăţişare de Faun, gătit pentru
După război, în 1923 şi 1924, S. S. R-ul recepţie, ursuz şi duşmănos, Angliei, â-
cunoaşte două mari succese, cu cele două runca, distrat şi inelegant, juvaerele ver­
turnee de şezători în Ardeal. Prilej de fn- surilor lui, bogate, în irizări feerice. Din
frăţire, de comunitate în cultul aceluiaş vocea aceea inexpresivă, se revărsau aro­
graiu. me şi ape de diamante. Sadoveanu, aşezat
Insă, erau şi membrii ai S. S. R-ului şi moldoveneşte, frângea glasul ca pe o
care socoteau potrivit să se întreprindă aziniă aurie şi respirând de duhul cupto­
în chiar acest Bucureşti—caic deţine în­ rului. Şi aşa mai departe...
tâietatea manifestărilor intelectuale — un De toate acestea mi-am reamintii astăzi,
ciclu de'¿şezători propriu/zis literari'. In­ când „Societatea Scriitorilor Români' co­ (desen de V. 1. Popa).
1
tre glasurile acestea a fost şi acela al re­ lindă Ardealul Întrun turneu de propa- MII IA IE DRAGOMIRESGU
dactorului nostru, d. PERPESSICIUS ca­ gandă culturală. Şezătorile, începute la
re fyi „Rampa'* din 8 Dec. 1924, în timp Cluj, au un caracter oficial şi meritul lor
oe S. S. R-ul îşi începuse turneul prin Aiy nu poate fi, în principiu, contestat de ni­ brogeanu-Ghcrea, care după 18Q0 a dat
naştere* unei întinse controverse urmata de
deal, scria despre „Şezătorile scriitori­ meni. Pentru provinciile vitregite până cele două tabere ale „artei pentru artă*' şi
ceşti*' şi despre justificarea lor' în Bucu­ ieri, cuvântul scriitorului, prezenţa lui, ale „artei cu tendinţe“. Gherca, teoreti­
reşti, următoarele : cpnstitue cea mai caldă pledoarie pentru cian al socialismului pleca dela un recent
limba românească. Insă, paralel cu aceste fapt de litere. Interpretând încbunirca şi
Păstrez din vremea primei adolescenţe, turnee de propagandă care nu pot, în ma­ moartea lui Eminescu. Ghcrea susţinea ca
duioase amintiri legate de şezători de-ale joritatea cazurilor, să araie adevăratul ni­ Eminescu fusese un temperament optij
scriitorilor. Revăd acea miraculoasă gale­ vel artistic al literaturii române, se impu­ mist, dar-lcă mediul conservator. în speţă
rie a Teatrului Rally (azi Comunal) din ne necesitatea unor şezători consacrate ex­ „Junimea“, cultivând pesimismul, defor­
Brăila, unde se putea intră, cu cel mult 1 clusiv prezentării literaturii artistice. Nu mase şi sufletul poetului. In locul unei
leu când, abile tertipuri sau protectorate sar mai ceti, cu alte cuvinte, toată acea autonomii a artei, el susţinea, că poetul
dibuite cu o rară virtute, printre persoa- literatură de circumstanţă, patriotică sau trebue să se încorporeze curentelor de o-
naiul de control sau înrudiri subite cu culturală, în care partea Muzelor se vă­ pinii;şi să nu neglijeze idealurile semeni­
vreun pompier al teatrului, nu ne scutea deşte numai în abilităţi mecanice. Un ciclu lor îsăi.
şi de această minimă vamă. Aceasta pen- de şezători, sistematice, concepute, ca o Controversa a durat 15 ani şi conferen­
tru serile Norei Marinescu, ale trupei lui serie de comemorări integrale ale marilor ţiarul a luat şi el parte, scriind o lucrare,
Crigoriu, sau celelalte trupe cu nenumă­ noştri scriitori începând cu Grigorie Alec- ajunsă astăzi la a treia ediţie: „Critica
raţii Hamlefi, preţuiţi, de pretenţiile noa­ sandrescu şi sfârşind cu Săulescu, şezători ştiinţifică şi Eminescu“. Miezul acelei lu­
stre estetice, după felurita articulare a ce­ la care ar participa, cu evocări, note şi lec­ crări era că opera de artă e independentă
1
lebrului „du-te la mănăstire '! sau după turi cohorta adevăraţilor scriitori. Ele tre- de mediul social. Insă fără a stabili na­
svelteţa cu care săreau peste frânghii ne­ bue să înceapă chiar cu Bucureştii. E ceea- tura frumuseţii, care O propriul operii de
văzute. ce „Societatea Scriitorilor Români“ poate artă problema nu se poate dcslega. După
Când veneau însă conferenţiarii, era alt­ şi trebue să facă pentru a întreţine neab frământări de 30 de ani, zice d. Drago-
ceva. Atunci se putea intra fără de vre-o terat cultul adevăratei poezii. mirescu, „am ajuns în sfârşit, la convin­
piedică. Cerberii controlului erau supri­ gerea că frumuseţea faoe parte dintr’o
maţi şi urcam scările înspre Olimpul ga­ In faţa unei, săli arhipline, şezătoarea se lume (pipăibilă, dar nici cea fizică, nici
leriei, pe îndelete şi cu cea mai senină fa­ deschide cu conferinţa d-lui MUIATE cea; sufletească şi nici dintr’o hune* trans­
miliaritate. Erau conferinţe la care se DRAGOMIRESGU despre: „Ştiinţa litera­ cendentă, cum susţine Platou“.
prindea lumea cu arcanul pe stradă. Al­ turii“. Frumuseţea face parte dintr’o lume
tele, la care se putea aţipi în lege„ 11 văd D-sa începe prin a distinge în desvol- iţsiho-fizică. Suflet şi fizic îşi pierd ca­
şi acum pe bătrânul Tocii eseu, dând pa­ tarea noastră culturală 3 epoci: 1) aiini- lităţile proprii, în această fuziune a upe-
gină peste pagină spre marea uşurare a talţiuniii, cu Eliad, 2) a asimilării, cu Titu rii de artă. De pildă în „Moise“ de Michel
publicului. Iar când veneau scriitorii era Maiorescu şi 3) a creaţiunii, sau epoca lui Angelo : marmora, nu'e numai un element
cu totul altceva. Intre scenă şi galerie se Eminescu. fizic, ei e tratată în funcţie do expresie
prindeau punţi spirituale şi sufletele noa­ Generaţia cari astăzi are 60 ani a cres­ iar ideea a încetat de a mai fi simplu, o
stre primeau ca pe un alaiu de nuntă, lo- cut sub oblăduirea spirituală a lui Titu idee, de îndată ce a fost încorporată într’o
J
hengrinian, cuvintele pline de mister ide Maiorescu — tipul prin excelenţă repre­ statuă cu însuşiri fizice — deasemeni,
(
scriitorilor. Ceteam zilele trecute, cu în­ zentativ :al epocii de nesimilare şi care limba literară dintr’o capodoperă, e de