Page 5 - 1926-06

ч
‘ р 'JUVblibUL HI Ы(АК
pe sus din turn de doua ori
A tras în el întins, ’ PETRU MAIOR
par glonţul ei uşor abia
La pulpă l-a atins.
„Aduceţi foc castclu ’ntreg
Să piară ’n vâlvătăi !
Vei arde-acum, domniţa mea,
Ч „Cu toţi copiii tăi“.
^ „Eu te-am plătit, argate Jock,
„Deapururi cu prisos :
De ce-mi spargi zidul şi porneşti
„Spre mine fumul gros ?
..Şi te-am plătit, argate Jock,
„Deapururi la soroc :
,.Dc ce-mi spargi zidul şi-mi porneşti
„Prin sală râu de foc ?“
— Stăpână, m'ai plătit cinstit,
.,Mi'ai dat cu mult mai mult;
„Dar astăzi Edoin mi-e stăpân
„Şi eu de el ascult“.
Copilul cel mai mic atunci
Grăi: „Eu nu mai pot;
„Mă ’nec, măicuţa mea, mă ’nec :
„Predă-i lui Edom tot“.
„Copilul meu, comori întregi
,,Aş da pc-un vânt acum,
„Dac’ ar goni din jurul tău
„Greoii nori de fum“.
Fetiţa zise-atunci şi ea :
„Legaţi-mă ’ntr’un ţol,
„Şi din castel lăsaţi-mă
„La poala lui domol“.
Grăbit o 'nfăşurară ’n giulgiu
Şi-o sloboziră ’n jos ;
Dar Edom lancea-şi repezi
In trupul mlădios,
Şi când ajunse la pământ,
Din pieptul ei.de nea
Pe păru-i galben luminos
Râu roşu se scurgea.
Cu lancea el o ’ntoarse-atunci
Privind obrazu-i mut:
„Ce mult aş vrea să-ţi pot da iar
,,Viaţa cc-ai avut!
„Mă doare frumuseţea ta...
„De ce nu te-am cruţat,
„Să îi 'ncântat şi tu ’ntr’o zi
„Un suflet de bărbat ?..
„Presimt că vin nenorociri:
„Grăbiţi, ortacii mei;
,,Mă arde ’n piept şi nu mai pot
„Privi ’n obrajii ei“.
— „Nenorocirea când o simţi,
„Stăpâne te-a şi prins ;
„Dar e ruşine să te laşi
„Şi de-o femeie ’nvins“.
Domniţa ’n foc şi fum stetea
Cu copilaşii săi :
„Vai îngeraşii mamei dragi,
,.Pierim în vâlvătăi!“.
Iar Edom Gordon buciumă :
„Băieţi, ne ridicăm,
„Castelul arde-acum întreg ;
„E timpul să plecăm“.
Stăpânul largului conac
Venea domol pe drum,
Când îşi zări castel u ’ncins
De flăcări şi de fum.
In sufletu-i se 'nvălmăşiau
Blesteme şi tristeţi:
„La drum, oştenii mei, la drum 1
„In goană cât puteţi 1 i
C â
Dintre cei trei învăţaţi ai şcoalei ar­ desvoltat la sfârşitul veacului al 18-lea,
delene, care au căutat să lupte prin este strâns legată cu desvoltarea cul­
scris, pentru a dovedi străinilor romani­ turii lor literare şi cu influenţa pe care
tatea neamului nostru, Petru Maior a au exerciitat-o asupra spiritelor româ­
avut desigur cea mai superioară pregă­ neşti din acea vreme.
tire în domeniul filologiei, reuşind să S’a născut în satul Căpuşul-de-Câm-
răspundă cu argumente destul de justi­ pie pe la 1753 sau 1754. Primele studii
le-a făcut la Oşorhei, Cluj şi Blaj. După
ficative la polemicele unui filolog de terminarea lor, îndemnat desigur de
seamă, cum a fost de pildă Kopitar.
Dar şi din alte puncte de vedere, cul­ prietenii săi şi de acea dorinţă vie a
tura filologică a lui P. Maior se ridică cărturarilor din acea vreme, plecă la
cu mult deasupra celorlalţi confraţii ai Roma pentru 5 ani, dela 1774—1779, un­
lui. El a fost primul, după cum se ştie de studiază teologia şi filosofia.
îndeobşte, care a observat că pentru e- înainte de a se întoarce la Blaj s’a
timologia unui cuvânt românesc filolo­ oprit un an şil pe la Viena pentru a se
gul trobuc să recurgă la limba latină perfecţiona în dreptul Canonic. Aceste
vulgară şi nu la cea clasică, deoarece două mari centre culturale, Roma şi
pământul românesc a fost colonizat de Viena, atrăsese, după cum se ştie, şi pe
poporul roman dela ţară şi nu de căr­ tovarăşii lui de idei, Sarnuel Micu şi Gh.
turarii din Roma. Şincaik ,
La 1780 îl aflăm în Blaj ca profesor
de logică, metafizică şi drept natural.
Dar şi acestui spirit luminat, ca şi în-
flăcăratului Şincai, nu-i pria despotis­
mul prea exagerat al episcopului Bob şi
de aceea după 4 ani părăseşte Blajul
şi fiind hirotonisit, primeşte să fie preot
la Reghin şi apoi protopop la Gurghiu
în ţinutul Făgăraşului.
Inţelegându-şi menirea de luminător
al satelor, Pertu Maior timp de 15 ani
cât a stat pe acolo a desfăşurat o ac­
tivitate din cele mai frumoase pe acest
tărîm. Mergea prin satele româneşti şi
dădea lecţii la fii de ţărani îndemnân-
du-i totodată să urmeze cu stăruinţă
şi la diacul bisericii din satul lor.
In 1809, Petru Maior pleacă la Buda
în funcţiunea do „crăesc revizor“ la ti­
pografia românească de acolo.
El părăsise Transilvania îndemnat de
un nou ideal, de dorinţa lui aprinsă în
a servi neamului românesc şi pe altă
cale. De altfel singur justifica acest lu­
cru, răspunzând totodată şi bîrfitorilor
care căutau să-i aducă diferite vine :
— „Nu ca să iasă din eparhia Făgăra­
şului, s’au dus Petru Maior la Buda, ci
ca mai mult să poată lucra cu pana pen­
ii и neamul românesc ’.
1
In tot timpul cât a stat la Buda, dela
Bine înţeles că pe vremea lui, filo­ 1809 şi până la 1821, Petru Maior a ti­
logia romanică nu ajunsese la progre­ părit o bună parte din lucrările sale şi
sele de astăzi, când avem lucrarea lui în acelaşi timp lucra şi pentru produsul
Molii sau „Corpus inscriptionum lati- culturii noastre.
narum“, unde putem găsii în bună parte Nu avem date amănunţite despre a-
acea limbă rustică de care filologul ro­ ceastă epocă frumoasă din viaţa scrii­
mân are nevoe penţru aflarea unei eti­ torului, dar credem că el a stat tot
mologii de origină latină. Deci să nu timpul în Buda lucrând cu multă sâr-
fim prea severi cu lucrările lui P. Maior guinţă şi avânt.
în acest domeniu şi să căutăm a ne da S’a stins din viaţă la 14 Februarie
seama de tiiimpul când a lucrat el. 1821.
înainte de a fixa în cadrul istoriei im­ In domeniul istoric, importanţa lui
portanţa lui filologică şi istorică, vom Petru Maior este desigur mult mai mică
încerca să dăm o schiţă biografică. Via­
ţa scriitorilor ardeleni din şcoala ce s’a decât acea a lui Gh. Şincai. Opera sa
principală în această direcţie „Istoria
pentru începuturile Românilor in Da-
chia“, cu toate vederile largi pe care
, Inîigeţi pintenii ’n sirepi (istoricul le desvoltă în ea, cu tot avân­
(
„Şi prindeţi-vă ’n şea ; tul de care este animat, este inferioară
„E vai de voi, de rămâneţi ca valoare ştiinţifică faţă de opera cri­
„Pe drum în urma mea“. tică a lui Gh. Şincai „Cronica Români­
lor“.
Dar când ajunse la castel In schimb pe tărâmul filologic, pregă­
Cu pâlcu-i de cetaşi, tirea lui P. Maior se ridică deasupra
Cărbuni erau nevasta lui tovarăşilor lui.
Şi dragi-i copilaşi. Teoriile sale asupra limbei noastre şi
Gemea, urla voinicul lord a filologiei în general le-a expus în lu­
In chin nemai văzut: crările destul de cunoscute : Disertaţii
„Ah procleţilor ! Veţi plăti asupra limbei şi lit. româneşti. Lexi­
„Cu capul cc-aţi făcut!“. conul dela Buda, polemicele cu filologul
Kopitar şi Orthographia romana sive
Şi după Edom se porni, iatino-valachica una cum clavi“.
Şi 'n ura-i fără frâu Pe lângă punctul său de vedere, de­
Cu pala ’n două-1 despică stul de nou pentru vremea aceea, de a
Din creştet până ’n brâu. căuta origina limbei româneşti în latina
vulgară, Petru Maior mai recurge şi la
VASILE STOICA alte inovaţii care învederează superio*