Page 6 - 1926-06
P. 6
6 UNIVERSULLITERA
ritatea sa. El cercetează inscripţiile pen
tru a găsi formele latine vulgare ce stau Un pictor francez despre noi: Ms Duprţ
la baza limbei noastre şi tot odată re
curge şi la metoda comparativă a lim- de IOAN C. BĂCII4
belor romanice atât de utilizată astăzi
de romanişti, pentru identificarea unei
forme. Cultura timpului nu-i permitea La începutul secolului XIX, orientul Neapole, unde se întâlneşte cu comp-
însă să cunoască toate limbele neola european a fost sbuciumat de multe zitorul Rossini, căruia îi face portret»
tine şi de aceea el întrebuinţează mai încercări care fac atenţi pe oamenii la 17 Februarie pleacă din Neapole,}
des numai limba italiană pe care o stu politici şi literaţi. 22 sunt la Bari, la 5 Martie sunt i
diase la Roma şi din care tradusese şi Vraja orientului, care era în apropie Corfu, unde face portretul la doi &
pe „Telemah“ a lui F6n61on. rea lor, îi atrăgea, şi în prima jumă lioţi. Dela Corfu au mers 1? Butim"
Bine înţeles că greşala cea mai mare
a lui Petru Maior a fost aceea pe care
au susţinut-o cu îndârjire toţi filologii
români, până la şcoala cea nouă, în a
nu recunoaşte alte elemente străine în
compunerea limbei române, în afară de
cel principal, elementul latin.Dar şi a-
ceastă insuficienţă ştiinţifică îşi găse
şte explicaţia şi motivarea ei în menta
litatea timpului şi maii ales în progra
mul sfânt pentru care luptau învăţaţii
români din acea vreme. Exagerarea
prea pronunţată a învăţaţilor ardeleni
apare şi mai justificată când ne gân
dim la alte greşeli analoage, în care au
căzut şi alţi învăţaţi români, chiar până
în zilele noastre.
Pentru a nu aduce anticipat unele ob
servaţii pe care istoria de mai târziu, le
va pune la punct cu obiectivitate, vom
da numai un singur exemplu, dar tot
din trecut. Luminatul învăţat M. Ko-
gălniceanu în enunţarea programului
său dela „Dacia literară“ cere cu în
dârjire prohibirea literaturilor străine,
nu pe motivul că el nu şi-ar fi dat sea
ma de importanţa lor în desvoltarea u-
nei literaturi în formaţie ; dar tocmai
din cauză că aceea literatură nouă era
covârşită şi înecată de modele străine
şi nu maii putea avea independenţa în
desvoltarea ei etnică şi naţională.
De altfel ideilo lui Kogălniceanu au
fost reluate şi de o revistă din veacul
al XX-lea, cred cu acelaş drept de justi
ficare. Pictorul Dupré în faja Acropolei
Serviciile mari aduse de învăţaţii ar
deleni culturii româneşti, sunt mult tate a secolului XIX, ţările noastre şi unde a văzut pe vestitul Paşe, Aii dk
mai rodnice şi mai importante decât Peninsula Balcanică erau vizitate de mulţi Ianina, conduşi de generalul englei
micele lor scăderi. Aceasta ne-a arătat-o pictori străini. Unul din aceştia este Maitland. La 23 Martie părăseşte Cor-
răspicat, perspectiva vremii şi obiecti şi pictorul francez, Louis Dupré, care ful cu destinaţie spre Ianina, la 30 Mar
vitatea istorică. a lăsat câteva desenuri despre noi. tie sunt la Tricala, la 14 Aprilie la E
GH. CARDAŞ El a fost elevul lui David, a făcut
studii în Italia timp de 6 ani, vizitând
SPICUIRI BIBLIOGRAFICE diferite oraşe, ca : Bologna, Florenţa,
1
A. OPERA : Roma, Neapole, Pompei, Pestum.
1) Procanon redactat la Î783. publicat In anul 1819 trei englezi, Ilyett, Hay
de C. Erbiceanu în Biserica Ortodoxă Ro şi Viwian, plecând din Grecia l-a luat
mâna" anul 1894 şi extras. şi pe el în această călătorie. In ziua de
2) Protopnpadichia redactat 1795, pu 2 Februarie 1819 plecă din Roma spre
blicat câteva părţi de 'Gr. Silaşi în „Sio-
nul românesc* Viena 1865—1866.
31 Propovedanii la îngropăciunea oame 9) Animadversiones în recensionem his-
1
nilor morţi. Buda 1809. toriae „De origine V alacho rum in Dacia
4) Didahii adică învăţături pentru creş Buda 1814.
terea fiilor, la îngropăciunea pruncilor 10) Reflexiones in responsum domini re-
morţi, culese de P. M. de Dicio Samartin. censentis viennensis ad „Animadversiones".
Buda 1809. Buda 1815.
5) Predicile sau învăţături la toate du 11) Contemplatio recensionis in Valachi-
minecile şi sărbătorile anului. Buda 1810— cam anticriticam... Budae 1816.
1811. Partea I—III. Ediţie nouă de E. Dă- 12) întâmplările lui Telemah de pre
ianiu, Cluj '1906. limba italienească pre limba românească.
6) Istoria pentru începutul Românilor în 1‘om. I. Buda 1818.
Dachia. Buda 1812, cu două suplimente : 13) Orthographia romana sive latino-
Disertaţie pentru începutul limbei româ valachica una cum clavi qua penetraţia
neşti şi Disertaţie pentru literatura cea originations vocum reserantur... Budae
vechie a Românilor. Ediţia a Il-a de Iorda- 1819 şi Dialogul pentru începutul limbii
che Mălinescu, Buda 1834. Ediţia a Ill-a române, reproduse în „Lexicon*.
de „Societatea Petru Maior“ Gherla 1883. 14) Lesicbn românesc-latinesc-unguresc-
7) Istoria bisericii Românilor atât a ces- nemţesc care de mai mulţi autori în cursul
tor dincoace precum şi a celor dincolo de a treizeci şi mai multor ani s'au lucrat.
Dunăre. Buda 1815. P. Maior a publicat Buda) 1825. ’ Mihail Şuţu ¡3
numai începutul, restul a fost tipărit de 15) Fragmente cu privire la gramatica
T. Cipariu în „Acte şi fragmente'* pag. limbei româneşti s’au tipărit de T. Cipa
129—137, 145 sgg. ! riu ÎU „Arhiva pentru filologie şi istorie" leusis şi la 15—16 la Atena, unde vizi
8) Răspuns la cârtirea care s’au dat a- Blasiu 1867 pag. 27 şi altele. tează Acropole.
supra persoanei lui Petru r Maior. Buda 16 O scrisoare a lui Petru Maior publi Aici în Atena întâlneşte un căpiţa»
1814. retipărit în „Revista critică literară*• cată de d. Giuglea în „Convorbiri literare * al lui Marco Batgasis, care a fost tri
II (1894) pagj 68. sgg. _ i ______________ 1910. . < . . . - mis cu recomandaţie către comitetui
