Page 11 - 1905-20
P. 11

39J                         LUCEAFĂRUL                  Nrul 20, 1905.
           cîntatul,  bătrîna  îşi  arunca  ochii,
           printre  zăbrelele  întredeschise  ale
           obloanelor,  pe  coama  vineţie  a
           muntelui,  pe  care  se  aşeza  boarea
           roşietică a dimineţii.
            „Dormi,  mă  băiete?  Scoală-te
           şi  tu,  că  ţi  se  umflă  capu  de-a-
           tîta somn!“
            Băiatul s’a mişcat în pat, a bor-
           borosit  ceva  neînţeles  şi  iar  s’a
           liniştit.
            „Măi Dragule!"
            Băiatul  s’a  pomenit,  a  căscat,
           s’a  ’ntins  de  trăzniau  şi  oasele
           şi  scîndurile,  s’a  proptit  într’un
           cot  şi  privia  întrebător  la  ma-
           mă-sa,  pe  care  iar  o  abătuseră
           gîndurile.
            „Ce  e,  mamă  ?  Dar  rău  e
           şi bătrîn, că-ţî pierzi somnul!
            — Lasă-1 la pustia somn, că dea-
           sară  pînă  acuma  ai  tot  durmit
           ...  Mă  gîndiam  ...  uite  ....  ce    Secţia bisericii ortodoxe.
           mă  gîndiam...  mă  gîndiam,  c’ar  fi  bine  să-ţi   Şi dupăce aceste iluzii atît de sublime pen
           muţi  gîndul  dela  procătăria  aia,  că  vai  de  mine,   tr’un copil răsfăţat îl întăriau mai mult în ho   -
           mi  groază  de  cheltuială.  La  aia  trebuie  bani,   tărîrea lui, scutură nervos capul, agitîndu-ş>
           mă,  să  ai  bani  şi  io  de  unde  să  ’mplinesc  atîtea   pletele lungi şi involte, insigniile unei adevărate
           sute.  Ce  sute!...  Mii...  mii...  Ce!...  Mă  bagi  înţelepciuni pentru nărozi creduli, iar pentru
           într’o  sărăcie,  de  nu  mă  mai  scoate  nici  averea   oameni cu puţină glagorie cele mai expresive
           lui  Por-împărat...  Procatăr!..  Procatăr  îi  domn   simptome de nebunie, — şi privind cu ochi pier­
           mare... io cu ce să te fac domn mare?  duţi suferinzii ochi de mamă, aştepta să-i mai
            Unde  să-ini  bag  io  capu,  muiere  văduvă,  să   spuie vre-o snoavă. Snoave erau durerile vorbite
           te  ţiu  în  işcolile  ăle  mari  atîta  vreme,  nu-mi   ale bietei mame.
           ajunge  mie  cît  am  robit,  pînă  te-am  văzut  scă­  „Unde zici, că vrei să te duci?
           pat  din  ăstealalte  !  E  greu  ...  cum  să  nu  fie   —  La Pesta, mamă, la Pesta, în inima ţării...
           greu, cîţî bani ai bănit tu numai aci că-î aproape,   o zi şi ceva cu trenul!
           apoi  acolo  departe...  unde-i  aia?  ...  Cum   —  Trăzni-o-ar Dumnezeu de Peştie, s’o trăz-
           zici,  că-î  zice,  unde  vrei  să  pleci?..."  Dragu   niască, dacă n’asculţi tu de mine să te faci
           tăcea.  Aceleaşi  jalbe  le-a  auzit  de-atîteaorî   colea un popă, să-ţi dea ăsta fata, să vii colea
           din  gnra  mă-si.  Urechea  i  se  obicinuise  cu  ast­  ’ntre neamuri, om ales, şi să intri şi tu ’n rîndu
           fel  de  ponoase  şi  mintea  lui  aprinsă  de  dorul   lumii, căăă... tu nu ştii pe ce pleci,... ciiine
           de-a  se  arunca  în  valurile  unei  vieţi  necuno­  ştie, ce ţară-i aia... cîîîţî nu s’or fi dus şi nu
           scute,  dar  închipuită  ca  mare,  plină  de  aven­  mai vin ... şi-apoi să s’aleagă nimica de ce-î
           turi  şi  de  glorii,  în  care  i-e  dat  să  trăiască  un   aci ?
           cive  universitar,  nu  se  mai  ascuţia  să  prinză  şi   —  Snoave,  mamă,  snoave!  Am  să  mă  duc  la
           cîte-o  vorbă  înţeleaptă  dintr’o  gură  bătrînă.   Pesta,  am  să  mă  fac  burduf  de  carte,  burduf,
           Nu, n’asculta nimic.              auzi ?...
             Student,  adevărat  student,  balic  întîî,  modest   —  Ştie-vă  sfîntul,  ce  tot  învăţaţi  atîta,  că  eu
           şi  timid  şi  mai  pe  urmă  student  format,  gura­  văd,  că  minte  tot  n’aveţi,  nici  cît  unu  de  ăia
           liv,  îndrăzneţ  în  chestii  de  interes,  naţional,  cu­  ce umblă după ciurdă !...
           tezător  în  faţa  adversarilor  săi  politici,  tăiat  în   —  Şi-am să mă fac procatăr, şi ajuns odată
           duel  pentru  salvarea  onoareî  naţiunii  ...  ales   procatăr, cunoscînd în fond legile ţării, voi
           preşedinte  al  societăţii  „Junimea  universitară",   studia chestia naţională, voi ridica glasul contra
           orator  distins  pomenit  în  toate  coloanele  ziare­  prigonirii naţiunii mele, mă voi afirma ca cel
           lor, închis în temniţă de stat în urma unui mon­  mai aprig apărător al dreptului pretins de popor,
           struos  proces  de  agitaţie...  ăstea  erau  visurile   voi cere constituţie şi egalitate, şi dacă nu, — ştii
           băiatului  nostru  în  faţa  cărora  cădea  orice  alt  ce fac ? Fac revoluţie ! Auzi, mamă ? Revoluţie !!
           proiect  pentru  o  viaţă,  poate  şi  mai  bună,  poate   —  Par’că eu ştiu ce toci tu !... Mă băete...
           şi mai uşoară, poate şi maldulce şi fără multe griji.  uite, acuma îţi spui, că nu ne-aude nimenea ...
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16