Page 13 - 1906-02

Nrul 2, 1933. LUCEAFĂRUL 37

buţile în pivniţă şi n’are cine bea. Zvîntă-1, spune încet: „Las’, dragă, vezi copilele iar se
frate, să nu rămîe un picur." Şi el prinde cu supără!" Popa nu mai zice nimic, fetele se ri­
ainîndouă minile cana de vin şi umple iar pa­ dică şi trec în odaia vecină. Asta o durea pe
harele. „Aşa! lumea asta se duce, iac’aşa se preuteasa! Vie oaspeţi cît de mulţi, aducă popa
tre^e cum înghiţi un păhat de vin. Şi să aî cel pe cine vrea în casă, dar să-l lase să plece
puţin cîteodată pe cineva, cu care să beî. Fe­ pînă nu se înoptează. Că dacă s’a ’noptat odată,
meile, ele nu ştiu!“ Goleşte iar păliarul şi-l popa n’ar mai lăsa vr’un oaspe să plece pentru
izbeşte puternic de masă. Ochii-î caută pe cineva lumea asta. Şi-apoî s’apucă să-i spună lucruri
prin casă şi nu găsesc nimic. Fetele, ştiind ce pe cari nu le înţelege străinul, şi cine ştie ce
are să urmeze, se retrag încet, sfioase pe di­ gîndurî îşi va face despre ei.
vanul din fund. Preuteasa, văzînd şi ea ce vine Popa un răstimp mare nu zice nimic. Se
acum, se apropie mai tare cu scaunul de popa. gindeşte la ceva foarte depărtat, căci priveşte
E! sc uită ţintă la străin: „înţelegi tu, frate, ce prin pereţii odăii ca şi cind ar fi de sticlă.
va să zică aceea: Să munceşti o viaţă şi să Apoi se scoală deodată în picioare : „Să fi avut
n’aî pe nime de cine să legi o nădejde? Asta pe cineva odată, frate, şi-apoî să nu-l mai ai!
o poţi înţelege, asta nu-i greu de înţeles! Dar Şi tu să fii cel ce-î porunceşti, şi totuşi să nu-î
să fi avut pe acel cineva, să-l ai şi acum, şi poţi porunci! Să vezi cum ţi se zdrobeşte o
totuşi să n’ai nici o nădejde! Asta s’o pricepi nădejde tare, şi să stai cu minile în sîn. Ba
tu! Că femeia-î femee, şi-atît! Crezi că nu-mi cînd te întîlneşti cu cel ce-a fost al tău, să fie
iubesc fetele? O, tu nu ştii, frate, tu nu ştii ni­ destul să-ţi zică o vorbă, ca tu să nu-i mai
mic!" — Preuteasa se apropie mai tare şi-î poţi zice nimic. Asta s’o înţelegi tu, şi-apoî să-mi

O. Smigelschi: Stâpiniile