Page 12 - 1909-12

272 LUCEAFĂRUL Nrul 12, 1909.
„îra!... d-le inginer, grele vremi am ajuns; — Atuncia ne-am înţeles!
auzi, auzi; angarale nouă, bir prist — Ţeles, boierule."
Nu ne ’nţelegem şi pace! îi tăia vorba A doua zi şi alte câteva în urmă, Baltă,
Baltă; ia, mai bine, dă d-ta gură băiatului să-mi toată ziua lucră la ridicarea planului. La han
aducă vre-o doi oameni, că mâne în zori aş nepăsarea de mai înainte sburase, Costache
vrea să încep lucrul şi fără ajutoare nu pot, nu se putea dumeri cum se face măsură­
îmi trebuesc doi oameni, aşa mai ştiutori toarea, el una ştia, îşi vârâse în cap, şi aşa
de carte. trebuia să fie — sau le ia locurile, sau le
Bine, d-Ie inginer, cum nu... Măi Ioane! pune biruri, sau şi una şi alta.
ia dă fuga pe la al Nastăsiei şi vezi de-o Şi care cum venea pe acolo, dintre oameni,
fi acasă să vie „momintan" acum aci, ş’apoi tuturor le spunea năpasta ce dedea peste
mai dă şi pe ei, — cu floricele, aşa cum ştia el. — „Iacă
la alde Gliiţă măi oameni, începu el într’o seară, când se
Pascu şi strânseră mai mulţi la han, — iacă beleaua;
zi-i şi lui; — are să ne ia locurile inginerul, pentrucă de,
dă fuga, noi n’am mai plătit „baticul" de vre-o 10
măi... te-ai ani, sau ne ia vasele şi cazanele de ţuică
întors? şi te mai pomeneşti — Doamne fereşte — că
— Să viu pe deasupra ne pune dări, dările astea ne
cu ei, ju­ omoară... Auzeam eu aşa cevaşilea, când am
pan e? fost săptămânile trecute la oraş; se zicea
— Cu ei, că unu „Maxin" cine va fi ăla, a făcut o
jupui-te-ar lege în care stă slovă să ne pue bir şi pe
ăl cu coar­ copii... şi câte şi mai câte...
ne!..." — Doamne!... mare păcat ne mai veni,
Nu trecu — se amestecă şi Radu, „conţiliu" la pri­
mult şi Ion mărie, — dar lasă, ştiu eu una.
venea în Ştiţi ce, măi băieţi? ştiţi ce mai gândii
grabă cu doi cu?., să-i fac o foaie de drum, să-i pui ro­
români, mai tiţe la picioare; auzi să capăt eu necazul
asudaţi de românului, să duc în cap urgia lumii, şi
umblet; — pentru cine?., pentru un ăla, un venitic, să-l
auzise el, ţiu eu în casă... Şi iacă ce-am zis eu: Veta?
Ion, de bir, Veta ştie carte, e cuminte, poate să vorbească,
Copil din Petroşeni. de măsură­ să-i spuie că nu-1 mai putem ţinea, că... ei,
toare, şi le i-o spune şi ea o minciună; — să se ducă
şopti oamenilor că „a venit dela stăpânire dela casă, să piară în pustii!
un p r i c e c t o r cu beţe vopsite şi cu ocheane Ştii ce, măi nea Costache, grăi Radu,
pe trei picioare şi că-i cliiamă acuşia". ştii ce, nu mai umblă cu bobotele; Duminecă
„Ei veniră-ţi, oameni buni? îi întâmpină ne-am stringe cu toţii aci şi... lasă de n’o fugi
inginerul. el cu ochean cu tot, pas de-a-1 mai ajunge,
- Da, boierule, am venit, zise unul, eu sunt să nu-mi spui mie pe nume; aşa, măi oameni?
Gliiţă Pascu ... Şi eu, zise celalalt, eu sunt Păi, mintea ta, zise Cărăuşu, cine o mai
Mitru al Năstăsiei. are? Halal să-ţi fie."
Bine Mitrule, toate bune, iacă ce vreau S’au mai sfătuit ei ce s’au mai sfătuit şi
eu: mâne în zori să veniţi aci la măsurătoare; au plecat, rămaşi înţeleşi pe Duminecă.
vă plătesc doi lei pe zi — vre-o două săp­ Costache Buducea nu răsuflă nimic până
tămâni — vă învoiţi? Sâmbătă seara şi atunci, dupăce-şi făcîi soco­
Cum nu, boierule, mâne suntem aci, vă telile, chemă pe „dumneaei" să-i scrie „cri-
sculăm noi. ditu“. Toate acestea sfârşite, Costache, cu