Page 11 - 1909-12

Nrul 12, 1909. LUCEAFĂRUL 271
Inginerul Baltă.

„Bună ziua, domnule hangiu! din fundul curţii, inginerul Baltă îşi rotea
Plecăciune, domnule. ochii jur împrejur, pe coamele dealurilor îm­
Eu sunt inginerul Baltă, trimis de Eforie pădurite în livezi de pruni. Hât... departe...
să fac măsurătoarea moşiei şi pentrucă o să pe sub coaste, faşa alburie a şoselei se pier­
fiu nevoit a sta pe aci vre-o trei săptămâni, dea înspre oraş. Viile ridicate înverzeau cât
te-aş rugă să mă găzduieşti, sau de nu, să poţi privi roată; pe din partea de jos a
mă îndrepţi la vre-o casă de creştin. satului valurile grâului bateau în pala vân­
Cum nu, domnule inginer, pentru oameni tului de Cireşar... şi mult ar fi rămas ingi­
buni se găseşte loc; de, numai să fiţi mul­ nerul pierdut aşa, de n’ar fi venit Viorica, o
ţumiţi; la noi e aşa cum dă dumnezeu, adi- fetiţă de vre-o 10 anişori, rumenă şi îmbu­
cătilea tocmai sărac nu-s cu, dar... aşa sun­ jorată de sănătate, să-I cheme la masă. Aci
tem noi, ea poftiţi..." Şi luând-o înainte, hangiul, după ce-i ură poftă bună, începu a
îl trecu prin prăvălie, de aci prin „odaia lăudă mămăliguţă Vetei, şi hai să-l descoase.
muşteriilor" şi deschise uşa în „casa „D-le inginer, fără bănat, dar aşa sun­
mare", curat ţinută, de curând văruită şi lipită. tem noi ăştia dela ţară, vrem să ştim de toate;
„Păi iacă, domnule inginer ... de, nu-i la ce vei fi venit să măsori moşia?... Pe
taman ca la oraş, dar tot e mai bine ca pe aci îs „inbaticari" oamenii, îşi au pământu­
aci, pe aiurea. rile măsurate, he hei... de mult, de când
Mulţumesc, îi bună şi prea bună chiar, le-au dat şi aplecându-şi mâna înspre pă­
mie ce-mi trebue alt decât un pat curăţel mânt să fie mai convingător — ia pe-aşa micuţ
de odihnă şi... ei, dar cum te chiamă, frate, eram eu atunci, de-o şchioapă.
uitai să te întreb, să ştiu şi eu. Da, neică Costache, şi acum Eforia
— Costache, aşa îmi zice, Costache Bu- vrea să ştie cum stau loturile împărţite, adecă
ducea. Eu sunt aci în sat mai de „căpetenie", tot aşa se găsesc sau sunt îmbucătâţite.
între negustori; aci la mine în bătătură se — Aha!., pricep, — oamenii noştri n’au
’nvârte hora, şi, de, am şi eu pământuri... mai plătit „baticul" de vre-o zece ani şi pa-
vite.... să-mi-te „Iforia" vrea să le ia pământul, sau
— Să le stăpâneşti cu bine, domnule Cos­ să-i judice; altfel ce i-ar păsa „Iforiei" de
tache, dar ea vezi până una-alta, fă de pune pământ, că de furat n’a putut să-l fure ni­
ceva de-ale mâncării, am cam înfometat. meni, tot acolo e; şi moşia tot aşa de mare-i.
— Acum, d-le inginer, dar, dacă nu vă Nu, d-le Costache, n’ai înţeles; — se
supăraţi, o vorbă... măsoară moşia să se cunoască ce pământ e
— Care-i? dat şi cum l-au împărţit oamenii Ia feciori şi
Pâine albă nu prea avem pe aci, dar fete, iar pe de altă parte să se ştie ce a mai
o mămăliguţă pripită făcută de Veta... de, rămas nedat.
nu-i tocmai ca la oraş. Ei... păi atunci te pomeneşti că vrea
— Bună, d-le Costache, foarte bună, fă să pue vre-o „dare" de pogon şi de cap de
ce ştii. copil, adicătelea să mai pue ceva la „bir" şi
Mă duc dară." „pristaţie".
Hei... vorbăreţ român mai e şi Costache Nu, nici acu nu ’nţeleseşi.
ăsta, îşi zicea Baltă, şi mai fluerând, mai cân­ — Geaba vrei să mă ’ncurci, d-le inginer,
tând îşi deslegă geamantanul, se uşură de geaba; te-am priceput eu din capul locului;
hăinărie, îşi curăţi instrumentele de prav şi aşa-i... bir, pristaţie, ne ia pământurile..."
aşa, ca şi cum ar fi fost de când lumea Baltă, ca s’o isprăvească mai degrabă, —
oaspele hangiului, eşi prin curte răsuflând ca vedea el că nu se înţeleg — dădu din cap,
uşurat de oboseală şi grije. semn la care Costache îi şi grăi, aşa ca şi
Eră pe după prânz; din umbra sălcâmului, cum şi-ar fi spus sieşi.