Page 13 - 1909-12

Nral 12, 1909. LUCEAFĂRUL 273

hârtia îndoită, mai tremurând pe picioare de colea pe şosea şi virifică pân’ ce nu-i mai
teamă să nu-i înţeleagă gândul, netezindu-şi putea!" şi scrâşnind din dinţi se ’ntoarse
stuful mustăţii, deschise uşa inginerului şi... de le spuse oamenilor ce-i cu inginerul.
„Bună seara, d-le Baltă. Baltă îşi strânse instrumentele şi da să
Bună să fie, neică Costache. intre în casă, când se deschide poarta şi
— Păi te-aş rugă; — uite greutăţi, aş vrea vre-o douăzeci de români, cari mai de cari
să mă duc pe Ia târg şi de, mi-ar cam trebui s’o ia înainte; îi trântiră din mână beţele
nişte parale, că de... vopsite şi pân’ ce-ai bate în pălmi, după in­
Bine, d-le Costache, şi cam cât ţi-ar ginerul în casă intrară vre-o cinci.
trebui ?... „Bine,
Păi, iacă, până azi sunt 9 zile... de, oameni
vezi dumneata, e scris acolea. Veta ştie... buni, cu ce
hei, domnule, de n'aşi fi avut aşa muiere, vi-s vino­
zău, greu aş duce... ea îmi ţine socotelile, vat? ce pri­
eu nu ştiu carte... cini v’am
— Şeaizeci de lei, atâta face? făcut? în-
— Atâta zău, trei poli îmi trebue, mă duc găimăingi-
la oraş... nerul, abia
Bine, d-le Costache, poftim! — Şi sco­ trăgân-
ţând trei hârtii i le întinse hangiului. du-şi su­
Mulţumesc, d-le inginer, şi cu plecă­ fletul.
ciune, de nu te-aşi fi supărat, dâr... — Ce pri­
Nu face nimic, e dreptul d-tale.“ cini ? hai ?
A doua zi la hanul lui Buducea se adu­ ne mai ju­
nau oameni ca la sfat, şi mai o vorbă, mai deci?.. —
un păhăruţ, se făcură aşa cum îi stă româ­ ia ascultă,
nului bine. Pe la ceasurile nouă se sculă şi una şi cu
inginerul, plăti oamenilor zilele lucrate şi una fac
dupăce beii un păhar de lapte, eşi în curte două, a-
cu planşeta aranjată, pe picioare, cu „beţele cum, în
vopsite", zicea că vrea să verifice instru­ faţa noa­
mentul. La ţanc se ivi şi d-1 Costache, nu stră să-ţi strângi lăzile şi beţele, şi să nu
înţelegea pe semne ce-i cu „verificarea" şi care cumva să te mai afli prin Călugăreasca,
îngălbenit de mânie se duse la inginer. că-ţi rupem picioarele, - înţelesu-ne-ai?...
„Bine, d-le, şi curtea mea vrei să o iei, Să ne iei tu moşiile, ha? pentru Iforie, să urci
păi cum?... ce-i asta? să mă laşi sărac aşa birul şi pristaţia, hai ?.. român eşti tu?...“
pe vrute pe nevrute; — ce te tot uiţi pe Geaba mai cercă să vorbească inginerul,
sticla aia?., aici eu sunt stăpân şi nu altul... pe vrute pe nevrute l-au urcat într’o căruţă.
să-ţi strângi fleacurile că de unde nu... Cărăuşii îl luase în primire — şi, în huidue-
— Stăi, d-le Costache, te superi de geaba, lile oamenilor, s’a dus spre oraş, pierzându-se
eu verific instrumentul să văz de-i bun... în norul prafului de pe şosea.
— Pai la mine în curte te-ai găsit?... du-te C. Ardelean.