Page 12 - 1926-11
P. 12
{/tfifEtiSUL LlftiUÂtl
n
L A M R I N
Baladă scoţiană
Lord Weary-şi lidicasc’n deal — „Vai doico, linişteşte-mi-1 :
Castel nebiruit, Dă-i fâfă la soroc !“
Dar Lainkin, meşterul zidar, — „I-am dat stăpână, cum mi-ai spus,
Ramase neplătit. Dar nu mai vrea de loc* .
4
Ultimile expoziţii
— „Lord Wcary, ţi-am lucrat cinstit; — „Vai doico, linişteşte-mi-1:
De ce nu mă plăteşti ?*’ Ameninfă-1 c‘un băf ! ‘
4
— ,,Aşteaptă, Lamkin, până-mi vând •— „Stăpână, de’nzadar încerc, OTTO BRIESE.
J
1
Moşiile domneşti' , Căci nu pot să-l desvăf“. Preocupat, în deosebi, de problemele ci o
matice, — şi ajutat de o retină cu o sensi
— „Lord Weary, sunt sătul acum — „Vai doico, linişteşte-mi-1: bilitate ce iese din comun, — arta lu
4
De multcle-aşteptări* . Adu-i un elopo}el !“ Oito liriese se evidenţiază liniştită, armo
— „Nu-ţi pot da, Lainkin, nici un ban, — „Stăpână, mititelul vrea nică, dai1 maj ales impregnată de o duio
Căci mâine plec pe mări‘‘. Să te scobori la el*'. şie particulară, care nu este aceia a tu
multoaselor centre mari, unde unii artişti
cred că e necesar să afecteze o neurastenie,
— „Lord Weary, jur pe D-zeu, Dar când făcu întâiul pas, care, l.n fond, nu e decât pozitivism fe-
Pe sufletul din noi, Domniţa ’ngălbeni;
Că lacrimi grele vei vărsa, Iar când făcu al doilea pas
Când vei sosi ’napoi“. •Cu Lainkin se ’ntfilni. JEAM COSMOVICI.
Virtuos manual.
„Lord Weary ’n larg de mări plecă, — „Aibi milă, Lamkin : mi-ai ucis Arta nu este însă numai meşteşug.
Iar jupâniţa lui Copilul meu iubit, Şi nici numai pasiune.
Rămasc'n noul său castel Ci ‘ndură-te de viafa mea, Ci viziune personală, exteriorizată 'prin
Frumos cum altul nu-i. Căci eu nu fi-am greşit“. mijloace personale.
Dar viziunea este o drăcie care nici nu
Dar jupânifa la castel — „Ucid-o doico, sau s'o iert ? se moşteneşte, nici nu se cucereşte...
Avea o doică ren, Ce spui să fac cu ea ?“ RA1CU.
Iar Lamkin a venit pe-ascuns — „Ucide-o, Lamkin, căci a fost Elev al şcoalei de Bellc-Arte.
Şi s’a ’nfeles cu ea. Cu mine veşnic rea“. Şi, deja, la a patrusprezecea d-sale ex
poziţie.
Şi-odată, când erau plecaţi -— „Adu-mi atunci un blid de-argint
Argaţii din conac, Şi curăţă-1 frumos : B’ARG.
Fa pe fereastră-1 slobozi „Acesta-i sânge boieresc : Expune o serie de pastele cu incontesta
4
In micul ei iatac. Nu vreau să-l vărs pe jos *. bile calităţi de culoare.
Genr-ul a luat acum locul scăpărătoare
— „Cetaşii voştri unde sunt — Aruncă-1, Lamkin pe podea ! lor şarje sociale, dealtă dată, unde B'Arg
Şi-argajii cari mă ştiu? Cu ce-i mai ortoman se remarcase, cu prisosinţă, ca un spirit
— „Sunt duşi în câmp la treierat Firavul sânge de boier distins şi adânc.
Şi se re’ntorc târziu“. Decât cel de jăran E, desigur, o evoluţie, o evoluţie fru
moasă, dar care nu ne împiedică, totuşi, să
— „Dar slujnicele voastre azi • regretăm ascuţimea usturătoare a creionu
Prin care colj se jiu ?' 4 lui d-sale din trecut. '
— „Azi spală rufe la părău Curând se ’ntoarse lordul iar
Şi-abia deseară vin“. Din drumul său pribeag ; GIC SĂVULESCU.
Dar când ajunse la castel,
— „Copiii voştri zgomotoşi Stătu ’ngrozit în prag. Nu este. deloc fixat.
Poate încă nici nu are destulă cunoştin
De-aici unde-au plecat ?“ ţă a meseriei, care să-l a jute la aceasta.
— „S’au dus la şcoală şi se ’ntorc — „Ce sânge roşu e pe scări, E, apoi, obsedat de o sumă de reminis
Deseară pe ‘nserat“. Iubifii mei iobagi ?” cenţe, nu îndestul de bine digerate, şi pen
— „Stăpânul meu e sângele
— „Dar spune-mi, doico : unde e Nevestei tale dragi *. tru aceasta — trădătoare.
4
STEURER.
Acum stăpâna ta
E o adevărată surpriză, anul acesta,
-—j „E sus în mândrul ei iatac, — „Ce sânge roşu e‘n iatac, pentru toţi amatorii cari l’au urmărit în
Dar o putem chema*' . Argajii mei voinici ?“ deaproape, maţ ales dela război încoace.
— ,Stăpânul meu, e sângele
Din teacă Lamkin scoase-un junghiu Odraslei tale mici* . Viziunea d-sale halucinată şi, uneori,
4
Şi-l împlântă cu jind tendenţios brutală, s’a limpezit, s’a calmat,
In copilaşul ce-i zâmbia Voios cânta maestrul sturz ca sub efectul unei băuturi vrăjite.
Culoarea d-sale, care vroia să fie expre
Din leagăn gângurind; In codrul legănat, sivă, dar nu izbutea să atingă de cât as
Dar trist plângea zidarul, când
perităţi inutile şi, de foarte multe ori, des-
Iar doica veselă porni Fu dus la spânzurat. corduri nejustificate — a prins astăzi con
Să cânte cât putea,
Pe când din leagăn sângele Voios cânta prigoarea’n crâng sistenţă şi unitate.
Mai puţin, aproape deloc, preocupat de
Pe scânduri picura. Sărind din surei în surei, bizareria motivului, d. Steurer se concen
Dar trist plângea doicufa mea,
Dar jupânifa zise-atunci Când fu 'nălţată ’n furci. trează astăzi în studiul serios al armoni
zărilor coloristice, unde izbuteşte — pe
Din cuibul ei bogat : calea; aceasta} pur picturală — să-şi grade
„Ce are copilaşul meu VAS1LE STOICA ze şi să-şi exprime, cu distincţiune, o lu
De plânge ne'ncetat ?“
me întreagă de emoţiuni.
D. Steurer ni se descoperă astfel ca un
emotiv înăscut, ceia ce ar fi fost tare greu
de întrevăzut, ori câtă bună voin{ă am fi
a^ ut, acum câţi-va ani ,în urmă.
TROTEANU.
Nimic nou, ca preocupare picturală,
faţă de expoziţia d-sale precedentă.
N. N. TONITZA.
SALONUL OFICIAL
Din anul acesta va fi deschis la „Ateneul
Ilomâu“ în primele zile din luna Mai şi
