Page 9 - 1926-11

VMVMsiji l irkk ii fj

S- S. R.

— A şasea şezătoare literară dela 6 Martie 1926 -

(Fundaţia Regele Carol I)

Ultima şezătoare a S. S. R-ul.ui ea de VACANŢA DE CRĂCIUN D. I. U. Soricu citeşte Murguleţ, Doină
obicei a atras la Fundaţia Carol un pu­
blic foarte numeros şi doritor de cultură. Vacanţa. Armonie de Crăciun. DORUL
De astădată, cu cât se apropia ora 9, ora Mă văd din nou în clasa zbuciumată.
fatală a conferinjiarilor, dar nu a .tuturor, Un tren făcut pe tablă. Şi de-odată; Sărac dor de fată mare,
publicull se arăta tot mai fericii. Motivul;’ — Acasă ! Dor de fată mare,
Avea să vadă şi să audă vorbind un răs- Cum n’ai nici o alinare,
boinic din cei mai autentici, pentrucă în In ajun de Moş-Ajun. Dor de fată mare,
ultima vreme chipul d-lui Octavin n Go­
g-a a fost popularizat când în armură Din şcoală izbucniam năvălitori, Ca o pasăre pribeagă,
romană, când medievală, îu timp ce în Alunecând pe pârtiile ninse ; Pasăre pribeagă,
jurul personalităţii sale se făureau le­ Şi lucii se-aşterneau pe străzi întinse Baţi din aripi ziua "ntreagă,
gende ca despre un Wotnn najional. Zăpezi cu zurgălăi zornăitori. % Pasăre pribeagă.
Şi ’n amurgul trist al serii,
Căci săniile scuturau pe stradă
Din zgărzi zglobii zdrăngănitoarc salbe, In amurgul serii,
Şi scârţâind omături moi şi albe,— La hotar mângâi străjerii
Şi se ’ncepea bătaia cu zăpadă. Iii amurgul serii
Băeţi şi fete. Bulgărul pocnia Săruţi steagurile sfinte,
In glugă, în ghiozdane, in gherghef, Steagurile sfinte,
Sau se ’ncursta în basso-relief Şi 'nfloreşti, când trec nainto
Pe spatele acelui ce fugea. Steagurile sfinte.
In aer mirosea a dimineaţă, Umezi ochii tăi de rouă,
A vânt de mare, a zambile strânse Ochii tăi de rouă,
Rupându-1 de pe ramura ce-1 plânse Hang la orice rouă nouă
Sugeam un ţurţur răcoros de ghiajă. Ochii tăi de rouă.
Vijelios suceam acasă clanţa, Şi mai arde luminţa,
Zvârleam ghiosdanul, haina, pe'ntrecute, Arde luminiţa,
Şi m’aruncam de gâtid mamei, iute, Când te’ntorci dela bădiţa,
Strigându-ţi fericit, râzînd :—Vacanţa ! Arde luminiţa.
I)-l N. Davideseu citeşte câteva bucăţi Şi-apoi iar porneşti în zare,
după Verlaine şi poemele originale : Un Dor de fată mare,
eram se prăbuşeşte şi Ne me perdas iUa Ca o binecuvântare,
die. Dor de fată mare!.,.
Conferinţa anunţată purta titlul : Argeş în sus. poema:
j.ldeea najională în literatură'*. Precis la D-1 Ion Pliat citeşte din volumul Pe
ora 9 apare la tribună d. N. Davideseu, ACI SOSI PE VREMURI
care cu glas domol vesteşte publicului că
preocupări politice împiedică pe d. Goga La cura amintirii cu-obloane şi pridvor,
să ţină conferinţa anunţată, dar că în­ Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor.
dată ce va fi mai liber d-sa îşi va ţine
făgăduia la. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
Publicul gentil, a aplaudat, dacă a fost I)c catul luptară ’n codru şi poteri şi haiduc.
şi mulţumit nu putem spune.
In drumul lor sjtre zare îmbătrâniră plopii.
Seria lecturilor o începe d-1 Ca ton Aci sosi, pe vremuri bunica-mi Calyopi,
Theodorian cu schiţa „Internaţionala".
Nerăbdător bunicul pândise dela scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
Sări, subţire-o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu de sigur i-a recitat „Le Lac”.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Ii spuse „Sburătorul“ de-un tânăr Eliad.
Ea-l asculta tăcută, cit ochi de peruzea...
Si totul ce romantic ca ’n bazine se urzea.
Si cum şedeau... departe un clopt a sunat,
De nuntă sau de moarte, in turnul vechi din sat.

Dar ei, in clipa asta, simţeau că-o să rămână...
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...

Ce straniu lucru: vremea! — Deodată pe perete
CATON TI1EODORIAN
Te vezi aevea numai în ştersele portrete.
D-1 Iloria Furtună citeşte din „Fut-
frumos’* un fragment din actul 1 şi altul Te recunoşti în ele, dar nu şi ’n faţa ta,
rlîn antul III. aooi declamă : Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...