Page 6 - 1926-11
P. 6
G UNÎVERSUL tATM AR
pregătia redeşteptarea sufletului naţio clasate şi orânduite sistematic, vorbesc
nal. Operile lui Samuel Micu. Molnar, Şin- prin ele însăle publicului mai mult de C e a ţ ă
eai, Petru Maior, precum/şi câteva încer cât volume întregi şi> vor contribui să în
cări de a pune la cale presa periodică, tărească în sufletul generaţiei actuale, a- D-lui A. Cofruş.
înainte de 182‘J, cu care se Încheie expo tât de sbuciumată, cultul trecutului. La v
ziţia, anunţă zorile literaturei moderne. rândul său, publicul va cunoaşte mai de
De jur împrejurul vitrinelor, se expun aproape devotamentul şi munca fără pre Omul colrora trudit panta dealului.
şi câteva portrete de domni şi stampe in get, cu care, la adăpost de sgomotul lup Iii vale, pâcla creştea, năvălea din un-
teresante şi Academia ne mai făgădueşte telor politice, Academia română adună gherile zării înălţându-se către cer, îneca
priii Directorul bibliotecii, d. I. Bianu, fărâmă cu fărâmă rămăşiţele culturale in apa ei tulbure făşii de ogoare arate
proaspăt, înăbuşea copaci rasleţi, amor
ţiţi ca’ntrVndelungă şi desnădăjduită
rugă.
Simţind în urechi greutatea ţăcerei din
necuprins, omul călca apăsat, şi nu-şi au
zea paşii.
Tuşi.
Sunetul scos silit din piept se stinse de
odată sec, Înghiţit de aburii ce-1 înfăşu
ră u tot mai mult, cu cât păşea în vale.
Ostenit îndată, înceteni mersul, privi a-
poi tu urmă, uimit de a vedea creştetul
dealului poleit cu lumină liniştită şi blân
dă.
Şi lui, îi păru rău că părăsise curând
locul unde se simţise mulţumit, bucurat
de liniştea aceia de pustiire, aşternută de
toamnă pe’ntinsuK dâmbului umed.
De acolo, sorbise lacom cu ochii, depăr
tarea până’n malurile albăstrui ale Şire
tului, pe care-1 simţea lunecând domol şi
rece, ascuns la un, cot, în potopul fumului
ce isvora mereu, mereu, din lungul câm
piilor.
Părea că mocnea ascuns undeva un foc
uriaş care aprinsese pământul, înspăimân
tând pădurile şi luncile, învăluind grab
nic în pânza de abur alburiu cantoanele
nţitn a (iift AAnfAtiHTt yţvrrapTf- svârlite atât de singuratec de-alungul dru
murilor jilăvite.
LjJH . OîHAAfl'EtjH • Pe om îl dureau privirile aruncate îna
poi, gândurile îi chinuiau tâmplele.
uih nifroArn lartytAAA întorcând capul, călca hotăi<ît mai de
parte, purtat ca de-o neaşteptată voinţă.
Apa leşietică îi ajungea peste genunchi,
iu CQYAQ npnc M<rnn oapac se ridica nesimţit în fire subţiri pătrun-
zându-i nările, îl îmbrăţişa întreg.
ih
Omul se privea pe el acum, apoi, ne
liniştit, înfipse stăruitor ochii în fundul
UIH XQti^Ak aii’L jMU. AH/JV/tt&Tf
/ depărtat al văii, bănuind prin pâcla stră
ttţf HT.1M’VfHT'k. vezie ca un fum de jertfă, locul clopotni
ţei do pe biserica ce trebuia să-i vestească
satul apupostit acolo, intr’o râpă.
CrfOfifHMfr* H f f A H S A £OAUHtAtf/K . Mergând, panta* se făcu pe neaşteptat
repede, se văzu deodată acoperit de abur
X l a Q i t A d i A h MHrronoJflTjr^ii
|OS
• 8 -
Auj4J4 Mo4A9C(H Picioarele îi slăbeau, pieptul gâfâia de
teama pustiului.
Simţea nevoia, ol adâncă nevoe să se a-
Tvn^H4l AoUHiKi. /JvMîMVTHffc şeze pe pământ, să simtă lângă el pămân
M tul, acest pămînt care nu-1 părăsea pur-
ăTfirt O l Mrt iiltUK. £1AA £1 AJţWT tându-i pe braţe şubrezenia.
Aiurit, alunecă în iarba chinuită de
brumă.
Revenea a li pătrundea pieptul, i se
suia în cap.
Două lujere de floare arsă de focul toa
mnei, îi gâdilau faţa.
— Par doi prieteni uitaţi, bucuroşi că
mă au în lumea lor, tovarăş !
Omul le privi mult, cu ochii calzi de
lumină ; apoi gândurile i se încâlciră, le
avea tulburi ca şi unda mâloasă ce-1 nă
pădise de toate părţile.
Nu putea spune cât umblase.
parcă plecase de ani pe drumuri, mânat
mereu, alungat de o chemare nelămurită.
Prima pagină la „Cartea de învăţătură", Iaşi 1643. Nelămurit îşi aminti apoi, că văzuse
cândva printr’un geam ce-1 avea în faţă,
căruia i }S0 datorează colecţionarea aces ale neamului, împrăştiate în toate colţu văzuse o casă cu olane roşii şi ziduri albe.
tor avuţii, încă o expoziţie de manuscrip rile pământului românesc. Şi este un semn Casa avea ferestre mari neastupate de
1
te şi documente vechi, de autografe şi do îmbucurător că, în aceste zile de primă- perdele.
cumente moderne, de hărţi geografice, ve tvară, se adună din ce în ce mai multă Cu ,ochii veşnic pe cercevelile bătute’n
deri de oraşe şi de cetăţi, de etnografie oiţţzodxo op i?ies uj ‘o.iouxţ ţţnra tuni ‘omn[ cruce, cu mintea bolnavă, se încăpăţâna
(tipuri, costume, case), de arte (pictură, „a cărţii româneşti vechi". să ghicească cele ce se petreceau acolo,
sculptură arhitectură) şi de numismatică. N. CARTO IAN. după ferestre.
Aceste expoziţii constituie de sigur o fe Atunci, — în juru-i auzea numai tăcere;
ricită inovaţie. Prin asemenea expoziţii (Reproduceri din „Bibliografia româ când şi când un suspin, o tuse lungă, ne
Academia şi publicul cel mare se apropie nească veche" de Nerya Hodoş şi I. sfârşit de lungă, zugrumată de sughiţuri,
mai mult. Toate aceste lucrări străbune, Bianu). ori gemete de vită răpusă, silindu-i să-şi
