Page 19 - 1908-04

Nrul 4, 1908. LUCEAFĂRUL 75
era galben ca ceara. Totu.ş cu o jumătate de faţă să şi ’ncepu să înveţe făr’ a şi ridică ochii, măcar
rângea la Thorbjorn; jumătatea dinspre Sămund că nici o iotă nu pricepeă.
o ţinea însă întinsă şi posomorită. Şi mai zise: Mai trecu puţin şi intrară iar toate în ve­
— Răbdare să ne dea Dumnezeu. — In chia lor ogaşă; aveau acu toţi simţul că le tre­
aceeaş clipă ridică şi cotul ca şi când ar fi cuse un oaspe străin pe la casă.
vrut să se apere de o lovitură. Sămund se Insfârşit cuteză şi Thorbjorn să iasă afară
opri locului. Lovi cu picioru ’n pământ de să şi cum ieşi dete cu ochii de Aslak care-.şi
clătină butoiul iar Aslak căzu de pe el; apoi adunase târăbuţele într’o săniuţă. Săniuţa eră
strigă din toată puterea plămânilor: a lui Thorbjorn. Copilul îl privi înmărmurit,
— Să nu-I rosteşti numele, măi...! căci Aslak aveâ o înfăţişare groaznică. Toată
Ingeborg, cu pruncul la sân, sări şi-l apucă faţa şi hainele îi erau stropite de sânge; tuşea
cu blândeţe de braţ. El lasă braţul în jos, şi, şi-şi pipăia mereu pieptul. O clipă să uită
fără să se uite la nevastă, îşi urmă calea prin tăcut la Thorbjorn, apoi îi strigă:
odaie. Ea se aşeză tăcuta. — Nu te mai uită la mine!
Nimeni nu mai zicea un cuvânt, nimeni nu Incălecă pe săniuţă şi o luă pe povârniş la vale.
se mai mişcă. — Sania ţi-o trimit la Sfântu-Aşteaptă! mai
Dela o vreme, cine ştie ce l’o fi ’ndemnat zise rânjind ; scoase limba .. şi se făcu nevăzut!
iar pe Aslak să-şi ridice glasul: — Da, da; ar In săptămâna următoare, veni gendarmul la
avea El mult de furcă pe-aici pe la Granliden! Granliden; din când în când pleca tata dea
— Sămund 1 Sămund! se rugă Ingeborg. casă. Mama plângea; uneori se ducea şi ea.
Dar Sămund se şi repezise asupra lui Aslak; — Ce e asta mamă! întrebă odată Thorbjorn?
îl apucase de guler şi de un picior, îl ridică — Bine nu e, răspunde ea, şi la toate nu­
în sus şi-l izbi de uşă cu atâta putere de se mai Aslak e de vină!
deschiseră amândouă aripile iar sluga, tot peste Intr'o zi găsiră pe Ingrid jucându se singură
cap, se trezi în curte. şi cântând:
Mama şi copiii se rugau să-l ierte; în toată O frumoasă lumea mea,
casa domnea groază şi spaimă. De tine rn’aş bucură!
Siimund ieşi după el. II ridică din nou, sus Dar fata se ’nvârte fără rost;
Băiatul e par\ă nebun şi prost.
de tot, şi-l trânti pentru a doua-oară de pă­
Mama pune apă in loc de unsoare,
mânt. Iar când văzu că pe locul unde căzuse Aşa ştie ea să fiarbă mâncare.
eră prea multă zăpadă şi nu se putea lovi, îi Tata se ’ntindr trândav pe pat...
puse genunchiu ’n piept şi-l plesni peste obraz; Pisica doar are minte şi sfat;
îl ridică şi a treia oară, îl purtă, ca lupul pe Ea fură zmântână şi lapte din oale...
încolo, cu toţii, au capete goale!
un câine sfâşiat, până la un petec de loc mai
Se făcu cercetare şi fata mărturisi că ’nvă-
fără ninsoare şi 1 izbi şi mai năpraznic de pă­
ţase cântecul dela Thorbjorn Pe Thorbjorn îl
mânt; îi puse din nou genunchiu ’n piept_________
şi cine ştie cum s’ar fi sfârşit, dacă Ingeborg, apucă o spaimă groaznică şi mărturisi că 1
ştie dela Aslak.
cu copilaşul în braţe, nu s’ar fi aruncat între
— Dacă mai cânţi astfel de cântece şi mai
ci strigând: ,Nu ne nenoroci!'.
înveţi şi pe alţii, să ştii că mănânci bătaie
Mai târziu ceva, Ingeborg şedea cu copiii straşnică! zise tatăl.
la vatră; Thorbjorn se ’mbrăcâ, iar tatăl se Altădată începu Ingrid să înjure şi să ocâ-
plimbă prin casă, oprindu-se şi luând din când rască. Iar îl luară pe Thorbjorn la întrebări şi
în când o ’nghiţitură de apă; mânile îi tremu Sămund se pregătea să-i croiască vre o câteva
rau de sărea apă din ulceluşă şi stropea podelele. bice. Dar copilul plânse şi făgădui că se va
Aslak nu mai venea; Ingeborg vru să iasă. cuminţi; astfel scapă de astădată nepedepsit.
— Rămâi aci! zise Sămund ca şi când ar fi Dumineca viitoare îi zise tată său:
vorbit cu alta —, şi ea râmase. Apoi ieşi el — Azi nu mai faci rele pe-acasă; vii cu mine
şi nu se mai întoarse, Thorbjorn îşi luă cartea la biserică! (Va urm»)