Page 16 - 1908-04

)

72 LUCEAFĂRUL firul 4; 1908.
— Ce, Doamne sfinte, s'o fi întâmplat cu
băiatu nostru, — zise mama a doua zi. Des
de dimineaţă a îngenunchiat aci pe laviţă şi
s'a tot uitat, dincolo la Solbakken.
— Da, e cam dus pe gânduri, zise tatăl care
zăcea şi se odihnea cât eră Dumineca de lungă
Aslak aruncă aşâ o vorbă:
— Oamenii spun că e logodit cu Synnove ..
Da oamenii multe spun ...
Thorbjorn nu prea înţelese unde băteâ sluga,
totuş se roşi până la urechi.
Aslak râse de el.
Atunci Thorbjorn se dete jos de pe laviţă,
îşi luă catechismul şi începu să înveţe.
— Bine faci, zise Aslak; mângăie-te cu cu-
0. Spaethe: Călimară.
vântu Domnului că şi aşâ nu-i de nasu tău.
— Nu ştii nimic, îi zise sluga într’o zi lui Pe la sfârşitul săptămânii, când socoti el
Thorbjorn, care se ţinea tot după el să vadă ce câ-şi vor fi uitat toţi de poveste, întrebă pe
isprăvuri face. mamă-sa, încet de tot că-i eră cam ruşine:
— Ba ştiu. Ştiu catechismu până la partea — Mamă, cine-i Synnove Solbakken?
a treia. — E o fetiţă care va fi odată stăpână peste
Nu ştii, vezi bine. Nu ştii nici măcar povestea Solbakken.
năzdrăvanului, care a jucat cu o fată până a — Da n’are fustă de lemn?
scăpătat soarele, şi atunci s’a zbârlit ca un viţel Mama îl privi încremenită:
care a supt lapte acru!.. — Ce spui tu?
Atâta înţelepciune adunată laolaltă, nu mai El simţi c’a zis o prostie şi tăcu.
auzise Thorbjorn de când trăia. întrebă mirat: — N’a mai fost pe lume copilă frumoasă
— Unde s’a întâmplat asta? ca Synnove şi Dumnezeu a fâcut-o aşâ numai
— Unde?. . Apoi .... aşa da, ici în vecini la ca s'o răsplătească, fiindcă e bună şi cuminte
Solbakken. şi harnică la învăţătură.
Thorbjorn căscă şi gura şi ochii. Acum o ştiâ şi pe asta ...
— Ai auzit vre-odatâ de omul care s’a vândut într’o sară, dupăce lucrase toată ziua cu
necuratului pe o păreche de cizme vechi? Aslak la câmp, Sâmund zise lui Thorbjorn:
Thorbjorn, încremenit, uită să şi răspundă. — De-acum înainte n’ai să-ţi mai faci de
— Ai vrea să şti şi asta unde s'a întâmplat, lucru cu sluga. Dar Thorbjorn nu luă în seamă
ce?.. Tot la Solbakken. Chiar aci în vale la porunca tatălui său.
părăiaşu care se vede ... La câtva timp îi spuse iar:
Doamne, nu mă lăsa! da slabă treabă cu ca­ — De te-oi mai prinde cu el, o păţeşti!
techismu tău! Mă prind că nu ştii nici de Kari Şi Thorbjorn umblâ acum după Aslak, când
cu fusta de lemn? ştiâ că nu-1 vede tată său.
Nu. N’auzise nici de asta. Şi, pe când Aslak într’o zi îi prinse însă, când erau mai cufun­
lucră voios mai departe, îi povestea şi mai daţi în poveşti. Thorbjorn mâncă bătaie şi fu
voios — şi anume despre Kari cu fusta de alungat în casă. Iar de atunci se întâlneau
lemn; de moara care măcinâ sare în fundul numai când lipseâ stăpânul dela curte.
mării; de diavolu cu ghete de lemn; de năz­ într’o Duminecă, pe când Sâmund erâ la bi­
drăvanul care s’acăţase cu barba de crengile serică, Thorbjorn făcu rele pe acasă. Se bătu
unui copac; de cele şapte fecioare verzi, care-i cu Aslak, cu bulgări de zăpadă.
smulgeau lui Petru-puşcaşu perii din pulpe pe — Nu, nu. Stai. Prea dai tare; să zvârlim
când dormea, fără ca el să se deştepte... Şi mai bine într’altă parte, — se rugă Thorbjorn
toate se petrecuseră tot aci, la Solbakken ... dela o vreme. Aslak se ’nvoi şi începură a