Page 13 - 1908-13

Nrul 13, 1908. I.UCKAFÂRUI. ii 17
lui Leopold Stern şi Carol Decker, nici măcar timental al Anicei a avut, d-na L. Barbu, fru­
felul valsurilor pretinse româneşti ale lui moase succese, de asemenea au plăcut d-nii
Ivanovici, ci, folosind cadrul străin, să se auză Ghişa (Moş Corbii) I. Roşea (Leonaş) Curea
clar şi consecvent motivele doinei sau ale (Ispravnicii) şi Enescu (Bujor) căruia îi re­
brâului românesc. vin mari merite şi pentru montarea şi regi-
Lucrul acesta e incontestabil foarte ane­ sarea artistică a piesei.
voios şi pretinde pe lângă o cultură muzicală O observare de încheere.
desăvârşită o c u n o a ş t e r e ş i o p ă t r u n ­ Ideea sulevată de societ. corală „Carmen"
d e r e e x t r e m d e m i n u ţ i o a s ă a m u - din Bucureşti de a colectă suma de lipsă
z i c e i p o p o r a l e . Dar nu e imposibil! însuşi pentru scoaterea în tipar a t u t u r o r com­
Porumbescu o dovedeşte aceasta d. p. în poziţiilor lui Porumbescu, nu o găsesc tocmai
aria Dochiţei dela începutul actului 1, care norocoasă. Deja familia compozitorului a
are mai mult forma unei romanţe, cu toate greşit când, fără a supune unei critici com­
acestea să simte consecvent timbrul doinei; petente lucrările rămase, le-a editat, căci,
de asemenea sunt admirabile câteva întorsă­ după valoarea lor artistică şi în comparaţie
turi de doină în cântecul Anicei „în aste cu alte bucăţi desăvârşite ale lui Porumbescu,
haine aşa simple" şi aplicarea motivului se observă la prima vedere că sunt numai
sprinten de brâu în scena dela crâşmă schiţe, încercări, cari n’au putut fi menite
(actul II). publicităţii.
Din aceste câteva bucăţi se vede câtă silinţă Deci, dacă e să se facă ceva, ca manus­
şi-a dat Porumbescu de a crea o cale origi­ criptele din vorbă să nu dispară ci să ră­
nală, nouă, cea adevărat românească, moar­ mână ca o r e l i c v i e pentru toate vremurile,
tea prea de timpurie l-a oprit însă de a duce cred că ar fi mai potrivit dacă vre-una
la desăvârşire principiul său şi astfel „Craiu din societăţi e noastre culturale, fie dela noi
nou“ rămâne a se consideră, în activitatea sa fie din regat, le-ar luă în primire şi le-ar
muzicală, ca un punct de trecere dela lucră­ păstră pentru aceia cari cu pricepere vor
rile sale prime, pe temelii străine, la cele dori să le răsfoiască; iar în tipar să se scoată
curat româneşti, pecari avem deplină garanţie numai ceeace o comisiune de experţi ar află
că le-ar fi produs marele său talent. de publicabil. Altcum, chemaţi şi nechemaţi,
Representaţia operetei în Sibiiu, în zilele vor ajunge să judece pe autor dintr’o parte
de 15, 16 şi 18 Iunie a fost cu toate greu­ falşă, iar nu după valoarea bunelor sale lu­
tăţile ivite în decursul studierii destul de crări şi a nobilelor sale intenţiuni. Şi ar fi
reuşită. Rolurile au fost toate norocos îm­ păcat să se întunece astfel memoria aceluia
părţite: cel vesel al Dochiţei l-a interpretat care cu atâta convingere şi entusiasm sincer
foarte drăgălaş, atât ca cântare cât şi ca a luptat pentru isbânda muzicei noastre na­
joc, d-na Veturia Triteanu; în rolul sen­ ţionale. Dr. Tib. Brediceanu.

P o p a S.
De unde stăm acum, Hă uit peste vâlcea,
Prin paltini şi răchite, în zările senine,
5e vede albul drum Şi nu ’njeleg ce vrea
Din văile ’nflorite. Durerea ’n piept la mine.
Maria Cunţan.